DUMI IN A NUTSHELL

Inchis in patratul meu stau ghemuit de secole si-mi privesc lumea cum se stinge...cum se autodistruge. Cu o ultima sfortare incerc sa scap...dar nu reusesc. Si...Au! A plesnit o vena... Stau acum nemiscat si privesc imperfectiunile patratului meu. Acum observ ca nu a fost niciodata uniform...niciodata o forma perfect regulata...cate imperfectiuni...sunt uman, asta e clar! Dar oare la ce nivel? Pana la urma eu sunt izolat in patratul acesta iar ceilalti zburda liberi si gri.  Cat de uman poti fi cand asisti zilnic la lipsa de umanitate a societatii? Nu te molipsesti si tu pana la urma, oricat de om ai fi? Greu de crezut ca reusesti sa te detasezi de pleava si sa rasari ca graul prin neghina. Cel putin sunt destul de slabe sansele sa evoluezi si sa spargi gheata singur! Ai nevoie de cineva...acel cineva. Dar cine ma poate gasi pe mine tocmai aici sus?  Ciudat este ca nu sunt singura forma de aici...am vazut un triunghi intr-o zi...dar a disparut repede de tot...ca un stranut esuat... Am

Blanda, grijulie, cuminte si cu minte, pura, frumoasa...aceasta creatura m-a fascinat, m-a uimit prin tot ceea ce face, prin tot ceea ce reprezinta. Povestea ei...care a ajuns sa fie a noastra...imediat! Nu o cunosteam...doar cateva poze pe o retea de socializare... Eu o idee mai timid, am zis sa ma bag in seama...ce aveam de pierdut? A raspuns...m-am mirat! :)) Am vorbit...nu foarte mult...si data viitoare din nou si din nou...pana am ajuns sa ne dam intalnire in parc. Afara era o zi superba, calduroasa! Ne-am intalnit oarecum la jumatatea drumului. Totul parea ireal. Prezenta ei m-a marcat imediat. Ochii ei parca m-au traznit si m-au paralizat doar pentru a ma putea analiza din cap pana in picioare...asa ca si eu am procedat la fel...si ca prim impact...mi-a placut ce am vazut...la nebunie! Sincer prima intalnire a fost un oarecare chin...chiar fizic...drept urmare m-am intors acasa cu urme de unghii pe maini si tot felul de alte semne. Auci!   Si am continuat sa vorbim... Prima z

Asteptarea deja devine mult prea obositoare. Care sunt limitele unui om cand vine vorba de a astepta implinirea unui vis? Nu stiu ...pentru ca eu inca am rabdare. Din nu stiu care motiv inca nu am descoperit limitele rabdarii mele. Rabd si astept si tot astept si nu simt greul..sau nu arat...sau nu pot sa arat asta. Si totusi uite ca a aparut ea si face asteptarea ceva mai usor de indurat. Uite, draga cititor, cum se confirma iar faptul ca tot ce se intampla in jurul nostru depinde de timp. Al naibi timp cu tot ceea ce implica el simpla notiune si cu toate efectele trecerii lui. Eu unul m-am saturat sa il contorizez, m-am saturat sa vad oamenii cum isi fac griji ca nu mai au "timp" si totusi se ingroapa in aceeasi monotonie zilnic. Se trezesc dimineata, merg la acelasi serviciu jegos, folosesc aceleasi mijloace de transport jegoase impreuna cu alti oameni la fel de mizerabili, se intorc inapoi in acelasi apartament fara nicio perspectiva, se uita la aceleasi stiri si emisiuni

Tu esti visul meu si tot ce imi atinge sufletul! Tu esti rasaritul meu si dorul de tine ma doboara in fiecare dimineata, Tu esti fiecare clipa a mea si gandul mereu la tine zboara, Tu esti bobocul meu de trandafir si floarea mea de colt, Tu, doar tu scumpo mi-ai adunat sufletul intr-o mana... Si cu sarutul tau l-ai facut sa tresara si acum... Acum iubito este doar al tau! Tu cu glasul tau bland si privirea-ti dulce, Tu cu vorba-ti suava si pielea ta ca un milion de stele, Tu cu mereu tu! Tu cu grija ce mi-o porti aievea! Tu puiule tu esti in inima si sufletul meu... Cu tine doresc sa fiu mereu si sa te am in bratele mele... Sa-ti simt caldura si buzele-ti dulci... Si bataia inimii tale sa o simt cand iti sarut gatul... Si-n ochii tai sa ma pierd la infinit!

Ochii tai clipesc in taina, iubito! Incerc sa te cuprind si agila cum esti Imi aluneci printre degete...Oh! Tu naluca! Tu cea care cu glasul tau mi-ai rastalmacit visele, Tu cea care cu trupul tau mi-ai intunecat mintile, Tu spirit bland, tu cea cu ochi de catifea, Tu scumpa mea, doar pe tine te astept zilnic intre apus si rasarit. Te caut si te vad in toate femeile din jurul meu... Ravnesc non stop la trupul tau... Esti mereu in mintea mea... Te rog...fa ceva! Scapa-mi inima de tortura asta! E simplu! Fii a mea! Si lumea nu va mai fi niciodata la fel! Timpul trece, oamenii raman la fel ca pietrele... Nu are rost s-aştepţi sa treaca zilele! Cuvintele zboara si multe dor Ochii spun tot iar eu nu mai zic nimic!

Inca il astept dupa mai bine de 20 de ani. Micutul meu suflet inca nu a regasit drumul spre casa. Pe mine ma gasiti in acelasi colt rece de univers...uitandu-ma in gol si gandindu-ma ce s-ar fi intamplat oare daca l-as fi prins mai devreme...ce s-ar fi intamplat daca nu l-asfi pierdut de la bun inceput. Niciodata nu voi sti. Probabil niciodata nu voi afla pentru ca nu stiu daca va mai veni vreodata inapoi. Vad alti oameni mergand de mana cu sufletul lor si toti par fericiti...dar stai. Cei din departare...nu par prea fericiti. Totusi au sufletul cu ei...dar pare in varsta...pare pe duca. Sunt cei ce au ghinionul sa aiba companion un suflet imbatranit. Cei care au trecut prin lupte seculare pentru a ajunge bogati si care si-au neglijat sufletul. Pe afara au o masca...dar aici...aici in coltul acesta rece de univers le pot vedea adevarata esenta. Aparent dintre toti eu sunt singurul ce mi-am pierdut sufletul. Totusi sunt privilegiat. Ii pot observa pe cei din jurul meu...pot sa ii intele

Push me in the swing, my dear! Her last words...the last thing I ever heard from her... My beautiful little girl is gone now... I tried with all my soul to keep her close But now she left...and i'm all alone Push me in the swing, my dear...she said. Sweetheart...please come and kiss me!... This is what she said before... My mind spells these words over and over again Spining me in a huge river of pain... My soul feels like it will never be as one again. Sweetheart...please come and kiss me, she said. One day she told me to look deep into her eyes I am there with her...and i can see she cries.. She asks me "Do you love me, sweetheart?" Yes, my dear! With all my soul and heart! But why do you ask and why are you crying? I am so sorry, my love...but...I am dying! One day I looked deep into her eyes...all day long... Now she left and I'm all alone... Push me in the swing, my dear...she said...

Din vidul cel rece al cosmosului negru un copil rasare ca de dupa un perete si-mi zambeste. Si parca alearga spre mine...dar...dar de ce sta pe loc?  "Hai copile!", ii spun. Pare atat de aproape. Incep sa ii disting trasaturile fetei. Pare fericit...sau...nu...acum este mai clar. Este de-a dreptul ingrozit! Oh, saracutul de el. Incerc sa ma misc dar nu pot. Vreau sa il ajut...ii intind o mana si la fel face si el...parca in oglinda...si seamana cu cineva cunoscut. Sa-l mai fi intalnit oare vreo data? O fi copilul unei rude... Dar totusi...imi pare prea familiar acel chip bleg si cu expresia aceea ingrozita. Sa fie oare? Dar cum este posibil? Unde sunt si cum am ajuns aici...si de ce sufletul meu este ingrozit si incearca sa alerge spre mine? Se apropie. Incerc sa ma pastrez calm. Oare ce-mi va spune cand va ajunge la mine. Oare ma va lasa sa il iau in brate? Oh, Doamne cat de dor mi-a fost de el. "Cum sa nu-mi recunosc propriul suflet?", m-am intrebat. "Tare a

Time goes by and I think of you all the time Life is starting to have a meaning...can say I'm fine I'm living my own dream and it's not a crime Though love is still avoiding me...and still have no dime I am young and I have a lot of that which is called time. Flying high into the dark-blue sky I will never be afraid to die! My life is like the most delicious pie I will eat it all and share with the one who will stand by She will love me for who I am...never make me cry Her eyes look like the most beautiful starry sky.

Cerul se varsa peste noi incetisor, Cu bratul meu te cuprind si-ti dau putere. Simti ca nu vei cadea niciodata! Asa este...eu nu iti voi da drumul la mana... Firava si suava mana cu care imi mangai visele, Cu care imi desmierzi clipele... Mai stai doar cateva momente... Ochii vreau sa ti-i privesc si... Si sa vad cum oglindesc...sufletu-ti bland de mielusel, Inchis in trupu-ti de lup salbatic. Chipul tau angelic imi lumineaza noptile, Corpul tau imi intuneca mintile... Te doresc langa mine etern ca orizontul.... Vreau sa incetez caci sufletul imi e ca frontul... Razboaie purtate de razbunatoarea inima... In lupta vesnica cu mintea diabolica. Stie inima ca intr-o zi un sol va veni dintr-o lume noua Si va fi pace si pentru mine... Natura imi ramane mie, iubirea ne ramane noua.

Si visele sunt multe si-ncerc sa mi le-ndrept Ca tanar sa m-avant ferm dar usor spre lumina.  In drum spre infinit stau falnic...mereu drept... Incerc sa iau ce-i al meu fara sa astept sa vina.  Caut sclipire in fiecare moment din viata, Toata iubirea mea sa iasa din adanc... Voi incerca mereu sa ies in fata O lectie ce o invat de mic prunc. Clipe in asteptare vestesc al meu destin! Se vor dezlantui focurile din adancuri... Paharele se vor umple de pelin, Lacrimi vor curge in nenumarate randuri. Daca visul nu se va implini vreodata Iar ea nu ma va mai iubi... Aceasta va fi a lumii soarta! Iadul insusi pe pamant va izbucni! Daca voci de inger vor canta lumina... Iar iubirea ei din nou ma va incalzi Niciodata nu va mai cadea cortina Peste piesa vietii...trai-vom eterna zi. Pacatele lumii vor fi uitate Zambete pe chipurile tuturor... Vom petrece impreuna nopti instelate... Iar eu nu voi mai suferi de dor. Mereu imi strig iubirea, in versuri imi strig dorul Iti cau

Time has passed...I'm starting to fall My soul dacays...and you know nothing at all Such empty spaces in a crippled heart Love is simple...don't make my life hard All those cities full of empty people

Timpul...nimic nu il poate opri in drumul lui agitat, constant si al dracului de nesuferit. Si nenorocitul asta trece peste noi si ne marcheaza vietile, ne schimba, ne face sa suferim. Uneori ne deschide drumuri...de foarte multe ori fara sens sau directie. Alteori...parca trece in nestire si toate momentele placute par atat de scurte...iar cele triste...dureroase par vesnice. Timpul este cel care ii rapeste de langa tine pe cei dragi...unul cate unul si esti condamnat sa suferi in timp... Suferi cand iubesti...cand vezi ca timpul trece si tu tot nu o vezi si ea nu te vede. Zilele curg, ea nu vede ce simti si spui sa ii mai dai timp ca poate intelege si risti cu fiecare clipa sa te pierzi...chiar esenta sa-ti fie risipita. Dar nu este vina lui. Noi suntem vinovati...dar fara vina. Nu ne-am gandit la consecinte...nu ne-am gandit cat ne va afecta faptul ca am inceput sa "contabilizam" timpul. Daca ramaneam indiferenti la trecerea acestuia nu am fi fost afectati atat de mult. Pu

Timpul trece, sufletele raman! Spun aceste cuvinte cu sufletul scrum... Si cu inima in mana astept si aman.. Momentul in care i-o voi oferi ofranda... Desi....stiu ca nu o va pastra . Timpul trece, sufletele raman. Nu-s toate noi...nici noua toate... Multe vise planse-n soapte Nu mai am curaj sa ies in noapte. In lumea mea nu-s nemuritor, nici rece, Nici nu stralucesc pe cerul din sufletul cuiva. Sunt un nimeni al nimanui. Timpul trece, sufletele raman Nu sunt tanar, deloc batran... Cuvintele mele sunt ca o treapta subreda... Si nu te mai asteapta sa o urci pana la sufletul meu. Doar raceala gasesc in glasul tau  Si nu ma mai alina ca alta data. Sunt sec si obosit...sunt viu dar nu traiesc...inca supravietuiesc... Timpul a trecut...sufletul a disparut. 

Mario Lanza - Core ´Ngrato: http://youtu.be/KynL8bDkoMA

Timp de cateva secunde am simtit ca plutesc, Mi-a dat impresia ca pot din nou sa iubesc. Parfumul ei o transforma din statuie pe piedestal Intr-o zeita cu ochii de cristal...si era frumoasa... Ochii ei mi-au rascolit cavernele sufletului Unde statea ascuns copilul...sufletul meu Si m-au imblanzit. Au ridicat sigiliul de la intrarea in inima mea... Si mintea mi-a fost umpluta cu vise despre ea. Si incerc sa o prind, sa o ating dar este ca o naluca Nici moartea nu o apuca si o strig... Arat neputinta in glas...incep si plang... Ma incovoi si scancesc intr-un colt. Vine si ma priveste cu mila...incearca sa ma ridice. Dar ii este teama...nu vrea ca iar sufletul sa-i pice... Si ea lumina a mai suferit...chiar inzecit Cand norii negrii ai departarii brusc i-au despartit...cei doi ce pareau sortiti la vesnicie. Incet vălul se ridica...ii vad ochii stralucind Mireasa sufletului meu ramai pe veci sa-mi mangai sufletul Si iarta-ma...ti-am gresit...

In negura simtirii traim aceasi soarte O lume rupta prea devreme de-un destin Cutremurat mi-a fost visul cel dintai Cand am aflat ca nu exista viata dupa moarte. Socot aievea-n gandul meu adanc... Cum de nu ne ridicam oare? Sa scoatem capul din pamant Si sa vedem pe cer luna stralucitoare? De ce nu strapungem patura neagra a societatii? De ce nu parasim cuibul sa ne incercam aripile?  De ce nu zburam sus pana la cer... Chiar daca vom cadea intr-una din zile? Teama se-nfiripa in suflete nevinovate... Nici chiar eu nu pot sa o ocolesc... Desi calea mi-e clara in toate Ridic capul...dar nu pot sa o privesc. Stiu ce asteapta la capatul ei... Mireasa neagra cu siraguri de chei  A milioane de inchisori de suflete  Ce urla cu toata esenta ce le-a ramas... Urla nu pentru ca regreta viata ce au avut-o Urla pentru ca le pare rau ca nu le-a mai ramas...

Pasari zboara, totu-i calm si lin... Zilele se scurg....sunt obosit si nu mai vreau. A trecut prea mult timp si am nevoie de o pauza... Prea putine lucruri  ma mai tin aici legat... Nu am nevoie de o cauza mai de graba de o calauza Muza a drumului meu stralucitor...viitor orbitor. Am nevoie de un sut in evolutia mea...de o persoana in dreapta mea...de ea... Dar acum am nevoie de calm si liniste Sa trec de actuala opreliste...vreau sa fug Pentru moment vreau sa uit totul...sa ma plimb, Sa admir natura...sa incerc sa nu ma schimb... Vreau sa imi pastrez esenta..nu vreau sa ma pierd... Nu mai stiu in cine sa ma incred...pe unii nu vreau sa ii pierd... Pana atunci stau bland ca un somn usor Si privesc cu nerabdare spre viitorul viitor.

Sentimente se bat cap in cap... Nu stiu ce simt...ce vreau de fapt. Nu inteleg in ce sens sa merg, Nu mai vad inainte...vreau cu ceva sa sterg... Sa curat vizorul viitorului meu, Sa vada pe unde merge..sa nu umble derbedeu. Dictie in contradictie...cuvinte imprastiate... Putere in gand, dreptate in fapte... Si totusi...sunt singur...si tot mai nebun... Si caut raspunsuri...balaurul sa-l rapun.. Si gata...gata...ma trezesc...dar oare pot? Oare pot din gand sa-i scot? Sa-mi netezesc cararea si sa tind spre absolut? De nimic sa-mi pese...sa fiu renascut? Si visul amar se ridica usor... Si m-am trezit. Sunt treaz? Nu-i doar revelatia a ceea ce a fost si a ceea ce va fi? Pot eu oare sa ma sustrag din vis Si sa vad realitatea,viata...pentru ca nu primim un bis...! Si mor...si muriti ca fluturi dupa doar o zi... In goana dupa "viata"...toti uitam "a fi"... Si stelele din cerul gurii tale tin cuvantul ascuns... Si nu intrebi...si nu cauti raspuns... S

Degeaba arunci cu pietre daca lacul e-nghetat, Degeaba stai si numeri vise de urmat, Degeaba-ti canti durerea intr-un pahar de vin, Degeaba alergi prin ganduri ce-s pline de venin, Degeaba-ti zburda mintea spre orizonturi noi, Degeaba ai prieteni, daca multi sunt oi. Dar totusi e speranta in ziua care vine, Cand soarele rasare numai pentru tine. Cand vezi ca oameni buni ti-asculta vorba blanda, Cand soarta-ti da dreptate ca o viziune Sfanta. Cand te-nconjori de oameni sufletisti, Si reusesti sa vezi ca nici ei nu sunt tristi... Si totul este bine...

Doar in momentul in care ti-o iei pe coaja sau dai cu capul de prag realizezi ce se intampla de fapt langa tine si cu tine. Stiam de o buna bucata de vreme ca oamenii se schimba, dar nu ma gandeam ca o fac intr-un timp atat de scurt. Ei bine...macar asa inveti ce inseamna sa fii...stiu si eu..indragostit, tradat, inselat, mintit...inveti sa iti controlezi furia, chiar daca iti vine sa iesi pe strazi si sa sfasii cu dintii primul om care iti iese in cale. Am ales astfel sa iau aceste palme ca pe niste lectii si sa merg usurel mai departe. Pana la urma eu ma cunosc destul de bine si stiu ca merit sa ma inconjor de oameni buni, intelepti, iubitori, calmi, ascultatori si care la randul lor au capacitatea sa ma inteleaga...pentru ca eu in simplitatea mea...sunt un om ciudat...ceva ce putini ar fi in stare cu adevarat sa inteleaga si sa iubeasca la un moment dat. Cum am spus de nenumarate ori eu cred cu tarie ca nu apartin acestui secol. Era o vreme cand, pe langa toate moravurile usoare si

Rastoarna cerul si apune-l peste mine, Coboara-ti suflarea peste spiritul meu, Infigeti unghiile in carnea purtata Prin lupte si chinuri...nu mai sunt ca alta data. Om rapus, cazut in nestire..pierde Orice contact cu firea... Nu mai stie, nu mai poate sa-nteleaga Vise desarte cu norma intreaga si tot.. Si tot nu cedeaza, nu-si rupe din suflet... Nu lasa de-o parte bucati ce-s carunte... Isi incarca pumnii...i-arunca spre cer... Da-mi doamne putere...sa raman sincer... Sa scap de pata...sa redevin inger...sa ma-nalt... Sa-ntregesc cerul cu bucata apusa... Sa fie totul mai mult de o spusa... Si dusa... Dusa e speranta...cand astepti trist...sa apese clanta...si... Si nu vine. Iar te destepti asteptand o explicatie... Tot ce primest este vaga..."negatie". Ea nu te-ntelege..nu vede ce-oferi... Si nu intelege ca ochii-ti sunt sinceri. Trezeste-te fata..nascuta sub soare... Si citeste ce-am scris atunci..in"Oare?"

Rau sunt prost...ajuta Doamne...ca sa nu ma inmultesc! Ca sa nu fie pe lume altii...ca deja o stapanesc. Prostul tot spre prost se duce si adica... Inconjurat de prosti fiind...am ajuns chiar si-n politica. Am umblat in lung si-n lat...sa vad prosti de peste tot Nicaieri nu am gasit sa-i doara la fel in cot. Nepasarea si prostia tind s-acopere Romania.

Ochii se inchid alene peste viata Ma culc cu stropi de lume in pupile Am un singur gand si-mi tine linistea in suflet Strop cu strop somnul se asterne peste lume si... Negru, intuneric,vis, cosmar, iubire, traim... O alta zi...lumina nu patrunde prin pupila... Nu sunt treaz cu toate ca nu dorm... Vad lumea altfel...altfel...nu e lume... Nu sunt oameni...creaturi cu chip... Negru, intuneric,vis, cosmar, iubire, traim? Cand sau ce sau unde ? Oare chiar existam in esenta? Suntem oare o aparenta? Pana aflu incerc sa fiu...si Negru si intuneric si vis si cosmar si iubire si trait.

Smogul se-asterne peste orasul jegos... Totul e gri, mizerie-n vene. Copii merg tristi, capete plecate Ghiozdane pline...zece kile de carte. Noi agale plutim...mijloc de transport... Oamenii put...de idei dar nu pot Conditia-i tintuieste cu privirea la sol. Scoala ne-mpinge, creeaza somerul, Nu stie nimeni ce rezerva viitorul. Omule invata! Iubeste natura...! Si poti sa-ti cresti singur Sa iti hranesti gura! Nu mai uita sa-ti iubesti pamantul Caci din el te nasti...si tot el e mormantul.

Frumoasa esti...esenta pura As saruta a ta gura Dar mi-e teama...oare cine? Oare unde? Cine vine?  Foc ce arde in a mea sine Ganduri vaste...disperare... Oare merita cutare?  Vorba firii nu-ntruneste  Gandul ce mi-l repezeste, Fie astazi, fie maine...fie vecii Le detine, ale noastre mici destine, Cauze, trairi virgine, neatinse De nici cine si de nimeni Cautata, rasuflata si-ngropata Mica si a noastra soarta.

Sa dam curs zilei cursive Timpul sur  in tratative Om de veci ce-i in misive Spirite nativ active Adunate-n multe stive Numai replici...negative.

Ochi inchisi cauta scaparea Si totusi te-ntrebi ce cauti in prezent Cand locul tau, aievea in mutare,  E-n secolul precedent? Visand in toate si-ntru totul Gasesti prea rar alint de suflet Si esti vadit o umbra a ceea ce ai fost Si cel mult o scanteie a ceea ce ai putea fi. Ce schimb de lumini tresara in fata Lumina in capat de cursa, capat de tunel Sa fie oare ultima reduta?  Nu...sunt doar lumini de tren.

Sa luam doza de cafea dimineată Grea inceputa cu elan stins Glas nestins dar nici aprins Foc al epocii moderne Fete umbla bete Vise de-mplinire, dor si jale In vietile rapuse-n faşă Stransa in jurul pruncului Sfant e glasul naturii Intunecate a omului.

Ce zile ciudate... Ce weekend tacut... Trec zile si zile...tot nu pot sa uit... Sfasiat sufletul icneste acut... Tot ce-i in jur miroase-a sarut. Timp ciudat ce trece neincetat In miocardul meu ce latra sincopat Cauta sufletul ce-n groapa-i aruncat Si spera sa-l gaseasca aproape vindecat.

Baritonul Nicolae Herlea a incetat din viata in seara zilei de 24 februarie, dupa o grea suferinta, la varsta de 86 de ani, informeaza Opera Nationala Bucuresti. Nascut la Bucuresti, Nicolae Herlea a studiat Conservatorul cu profesorul Aurel Costescu-Duca. Debutul pe scena Operei Nationale din Bucuresti a avut loc in anul 1951, cu rolul Silvio din opera "Paiate" de Ruggero Leoncavallo, in vechiul teatru "Regina Maria". In continuare a ramas angajat ca prim-bariton al acestei scene pana la varsta pensionarii. Dincolo de cariera exceptionala desfasurata in fata publicului din Romania, Nicolae Herlea a urcat pe scenele celor mai prestigioase Opere ale lumii, printre care: Teatro alla Scala din  Milano, Opera Metropolitan din New York, Teatrul Balsoi din Moscova,  Opera din Berlin, Covent Garden din Londra sau Opera Mare din Paris.  Mari artisti ai lumii au apreciat la superlativ vocea solistului roman. Printre ei se afla Placido Domingo, Roberto Alagna, Herbert v

Ce ti-e si cu cuvintele astea... Ies atat de usor cand esti la o distanta sigura  si atat de greu fata in fata cu acea persoana. Acela este momentul adevarului, acea clipa in care trebuie sa iti depasesti conditia si sa scoti acele cateva cuvinte care ar putea face diferenta dintre singuratate si o posibila relatie frumoasa si lunga. Cred cu tarie ca vorbele spuse direct in fata, cu cea mai mare sinceritate valoreaza de mii de ori mai mult decat cele aruncate prin mesaje sau alte mijloace indirecte. Desi nu sunt cel mai indraznet om si am "trac"in fata unicei spectatoare incerc sa emit acele mici si nesemnificative cuvinte si, desi prea putine apreciaza asta, sunt intru totul sincer. Spun ce cred si ce simt. Reactiile sunt care mai de care mai diverse, de la ras la liniste pura. In aceste situatii se instaleaza o oarecare jena, icomoditate intre cei doi. Si ce sa faci ca sa spargi ghiata? Trebuie sa arunci alte cuvinte si risti sa strici si mai rau totul. O alta situatie est

Cate stele pe inaltul cer Atatea suflete pe pamant Si desi nu toate cer Isi vor viata indarat. Traind printre oameni goi Spirite cu glas redus  De-al paganilor raspuns Intr-o intriga desarta Infipta-ntr-o coarda moarta Rupta de societate Asta nu e viata frate Pentru un suflet cu-aspiratie  Ramas fara respiratie. 

                                 

Cat de ciudata este natura umana. Cu cat stau mai mult si privesc oamenii, cu atat observ ce usor se pot schimba in anumite circumstante. Uneori este chiar amuzant sa stau si sa reflectez asupra dialogurilor si interactiunilor de orice fel, fie ca se petrec intre mine si o anume persoana, fie ca se petrec intre doua sau mai multe persoane independente de mine. Stau uneori si incerc sa le deduc emotiile, gandurile si se intampla sa ma holbez pur si simplu la niste persoane si sa ma creada vreun ciudat. Amuzante sunt si reactile de dupa, cand respectivii ma intreaba subtil "Ce te holbezi ma asa?", iar eu le raspund mai mult sau mai putin constient "Uite n-am ce face..." . La polul opus stau persoanele care reactioneaza oarecum speriate "Ce ? Am ceva pe fata? Ce s-a intamplat?" . Rafala de intrebari loveste cu o cadenta nimicitoare si tocmai cand apuc sa ma dezmeticesc ma trezesc cu o alta interbare de data aceasta mult mai agitata "CE ESTE? ". Rasp

Timpul. Heh! Cine ar fi crezut ca un lucru relativ iti poate guverna fiecare miscare si fiecare gand? Tare ciudat si mai mult decat asta...tare trist. Ne traim vietile stand cu grija timpului. Alergam fara oprire, avand in minte un singur gand si anume "sa nu pierdem timpul! " Dar ce este mai exact timpul? Link-ul de mai jos poate lamureste cate ceva. :)) The Philosophy of Time

"We come to love not by finding a perfect person, but by learning to see an imperfect person perfectly. " "Have you ever wondered which hurts the most: saying something and wishing you had not, or saying nothing, and wishing you had? " "Meeting you was fate, becoming your friend was a choice, but falling in love with you was beyond my control." "Sometimes people put up walls, not to keep others out, but to see who cares enough to break them down. " "If I could be any part of you, I would be your tears. To be conceived in your heart, born in your eyes, live on your cheeks, and die on your lips. " "If I could give you one thing in life, I would give you the ability to see yourself through my eyes, only then would you realize how special you are to me... " "When you feel cold and warm at the same time, when you read over the same line for the tenth time, when your heart and thoughts somehow appear to rhyme, and when