DUMI IN A NUTSHELL

In negura simtirii traim aceasi soarte O lume rupta prea devreme de-un destin Cutremurat mi-a fost visul cel dintai Cand am aflat ca nu exista viata dupa moarte. Socot aievea-n gandul meu adanc... Cum de nu ne ridicam oare? Sa scoatem capul din pamant Si sa vedem pe cer luna stralucitoare? De ce nu strapungem patura neagra a societatii? De ce nu parasim cuibul sa ne incercam aripile?  De ce nu zburam sus pana la cer... Chiar daca vom cadea intr-una din zile? Teama se-nfiripa in suflete nevinovate... Nici chiar eu nu pot sa o ocolesc... Desi calea mi-e clara in toate Ridic capul...dar nu pot sa o privesc. Stiu ce asteapta la capatul ei... Mireasa neagra cu siraguri de chei  A milioane de inchisori de suflete  Ce urla cu toata esenta ce le-a ramas... Urla nu pentru ca regreta viata ce au avut-o Urla pentru ca le pare rau ca nu le-a mai ramas...

Pasari zboara, totu-i calm si lin... Zilele se scurg....sunt obosit si nu mai vreau. A trecut prea mult timp si am nevoie de o pauza... Prea putine lucruri  ma mai tin aici legat... Nu am nevoie de o cauza mai de graba de o calauza Muza a drumului meu stralucitor...viitor orbitor. Am nevoie de un sut in evolutia mea...de o persoana in dreapta mea...de ea... Dar acum am nevoie de calm si liniste Sa trec de actuala opreliste...vreau sa fug Pentru moment vreau sa uit totul...sa ma plimb, Sa admir natura...sa incerc sa nu ma schimb... Vreau sa imi pastrez esenta..nu vreau sa ma pierd... Nu mai stiu in cine sa ma incred...pe unii nu vreau sa ii pierd... Pana atunci stau bland ca un somn usor Si privesc cu nerabdare spre viitorul viitor.