DUMI IN A NUTSHELL

Ce vreme urata, ce timp obosit Ce se duce vremea, ce veac irosit Ce chip...matur parca, ce suflet batran Ce vreme...odata si ce gand pagan Cand esti tu oare si de ce? Cum de ai ajuns atat de rece? Ce timp ciudat si ce lume nebuna Ce aer murdar si ce coaja de luna Ce glasuri patate in straie curate Ce animal bland si ce flori patate Ce lume deschisa, ce minte obtuza Ce inima mica in gand doar cu scuza Ce?

ma gandeam... toti avem un strop de nebunie dar asta ne face diferiti in lumea asta supraaglomerata, nu? toti avem un trup, o infatisare dar trecem peste cu ce ramanem dupa? am fi toti la fel plictisitor al naibi si vine unu cu o tampenie...cu o placere proasta de a observa detaliile si ii spune unei tipe " ai observat cum ochii tai schimba nuante de verde in functie de lumina sau de starea de spirit? sau ca buzele tale sunt uneori lipsite de culoare si alteori carnoase, rosii si delicioase?" si il crede nebun... ii spune "pleaca ma de aici? esti drogat sau ceva?" si el tace resemnat vazand ca detaliile sale o deranjeaza... sau poate ca nici macar ea nu le-a observat. eh... ii spui ca alunitele ei pot desena diverse forme... si ca toate indica spre sanii ei. si te uiti la ei ca asa iti arata alunitele si esti catalogat drept porc si pervers... dar ea nu stie ca tu...tu nu esti asa. tu doar apreciezi formele. iti place trupul ei pentr

Cine esti cand nu esti cel care ai fi putut fi? Cine esti cand soarta poate ti-e potrivnica? Sau poate natura actiunilor tale face ca soarta sa para impotriva eforturilor tale de a avea succes. Poate egoismul tau de trage inapoi. Poate faptul ca ravnesti prea mult la ceea ce este al celui de langa tine si poate incerci prea tare sa ai ce are el. Poate frustrarea te trage inapoi. Poate daca ai renunta sa fii atat de revoltat ai putea sa schimbi ceva in viata ta! Vrei sa iti depasesti conditia? Fa ceva in privinta asta! Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume...iar lumea te va urma. Si asta este valabil si pentru mine pentru ca nici eu nu sunt inca un exemplu de urmat. Cel putin nu in totalitate. Totusi nu sunt ca toti ceilalti.  Deci cine esti atunci cand nu esti cel ce ai fi putut sa fii? Tot tu probabil. Dar nu esti tu cel demn de urmat. Esti o varianta a ta rudimentara. Un "tu" pe care il poti lasa asa cum este si poti continua sa mori de grija altuia precum prost

Ce viata sa ai trecand gol pe strada... evident prin ganduri ci nu la trup. Sa te gandesti la cum era viata odata si cum ar fi fost daca ar fi fost sau nu...altfel. Ce ganduri sa mai ai cand unul iti strabate mintea si sufletul si sterge tot ce este?Cine mai esti? Unde dispari si cum apari fix cand sunt cel mai vulnerabil la amintiri? Deja vu cu prima zi, prima clipa, prima privire, prima adiere de vant din directia ta...prima atingere...nu o mai stiu...le stiu pe celelalte...pe toate...centimetru cu centimetru...alunita cu alunita....fiecare fir de par si fiecare sclipire din ochi....fiecare sarut pe pielea ta...si obraji fierbinti...ochi prea timizi sa priveasca in ai mei. Dar unde suntem oare? ...o scara de bloc?...un parc?...un pod?...in cer?...rai...acum unde? Cum am ajuns aici si de ce? Ce-am facut!? Ce nenorocit...

Salut! Sunt tot eu. Acelasi eu...aproape. Poate putin mai intelept, poate putin mai trist si cu siguranta mai "pierdut" decat  inainte. Tot eu sunt dar putin mai altfel. Un eu poate mai putin eu. Dar tot eu sunt. Ma rog... Tu cum mai esti? Tu cum esti diferit? Putin mai grabit, putin mai nepasator, poate putin mai radical si categoric la fel de greu de stapanit. Nu? Tu esti! Cred ca tu esti tot tu. Doar ca eu nu mai sunt eu si te percep pe tine diferit. Tu pari mai putin decat inainte. Esti mult mai rapid, concurezi cu lumina undeva acolo la capatul vostru. Pari si mai scurt si mai subtiat decat de obicei...tii post? Vreo cura  nepasatoare arzatoare de clipe pretioase? Fascinant. Si eu am vrut sa slabesc! Dar cred ca am slabit doar la minte caci nu am mai scris nimic. Nu al mai vorbit cu tine de atata amar de vreme. Cum mai stai cu eternitatea? La fel de potent ? Bravo! Tine-o tot asa! Stiu ca te-am mai intrebat si mereu mi-ai raspuns ca nu as intelege explicatia ta. Cum este

Iubirea este o teorie foarte complicata si care este aproape imposibil de explicat in cuvinte. Stii de ce? Pentru ca se manifesta in atatea moduri incat nu ai cum sa le cunosti pe toate! Iubirea este... Iubirea este! Exista! Si pentru unii este atat de puternica incat le schimba radical vietile si felurile de a fi si de a gandi! Te schimba in bine sau in rau! Iubirea mamei sau absenta ei, iubirea fratelui sau lipsa ei, iubirea prietenilor sau indiferenta lor, iubirea ei...sau pierderea ei, a iubitei! Prezenta sau absenta iubirii ne influenteaza probabil cel mai mult pe lumea asta. Cand pierdem o persoana iubita cel mai tare suferim pentru ca nu vom mai avea parte de iubirea acelei persoane niciodata. Sau cel putin nu direct...caci atunci cand iubirea este nemarginita ea strabate chiar si hotarele mortii si de aceea cei ce au pierdut parinti sau persoane iubite simt prezenta si iubirea lor chiar si dupa trecerea lor in nefiinta. Iubirea nu este ceva cu care sa te poti juca! Te poti juca

Eu am crezut mereu că o artă marțială impune o conduită formală și strictă dar și severitate din partea senseiului, care te pedepsește dacă greșești. Dar nu este chiar așa! Evident se cere o anumită ținută și un respect între elev și sensei și viceversa. Se cere perseverență mereu si conduită atunci când trebuie și atunci când nu se depășește o anumită limită.   Săptămâna trecută, am avut onoarea de a cunoaște doi sensei din alte orașe și anume pe George Moroianu (Galați) și pe Laurențiu Constantin Dumitru(Craiova)! Acești doi sensei de excepție au condus antrenamentul de la Mirai Dojo Aikido Aikikai al cărui memebru sunt și eu și a fost o onoare să lucrez alături de ei și de elevii lor! Modalitați noi de incălzire și noi mișcări ne-au făcut să ne mobilizam și să fim motivați! Înconjurați de o atmosferă prietenoasă si călduroasă, totul a decurs cum nu se putea mai bine!  Și pentru ca acea zi să devină chiar perfectă, toți am luat masa în oraș și am râs pe săturate! Primul antrenament c

Lasandu-ma purtat de valurile vietii am ajuns intr-un punct in care monotonia guverneaza! Si m-am plictisit! Faceam zilnic aceleasi lucruri, complet mecanic si inainte de culcate vedeam ca nu am realizat chiar mare lucru in acea zi. Dar! Caci mereu exista un "dar"! La recomandarea bunului meu prieten Mihai Paraianu si sub un asalt de sfaturi si recomandari pozitive venite din partea lui si a tatalui meu, am hotarat sa ma apuc de Aikido! Nu stiam foarte multe lucruri despre aceasta arta, pentru ca nu pot spune ca este un simplu sport ci o arta in adevaratul sens al cuvantului! Stiam ca Steven Segal este mare maestru si vedeam cat de frumos se misca in diferite demonstratii...si cam atat. In rest nu cunosteam prea multe. Incet, incet am inceput sa invat si acum sunt dornic sa aflu si sa invat mai mult!  Nu am fost niciodata copilul dus in stanga si in dreapta sa faca toate sporturile de pe pamant si, sincer sa fiu, la inceput mi-a fost destul de greu sa ma acomodez. Nu ma astep