DUMI IN A NUTSHELL

Inchis in patratul meu stau ghemuit de secole si-mi privesc lumea cum se stinge...cum se autodistruge. Cu o ultima sfortare incerc sa scap...dar nu reusesc. Si...Au! A plesnit o vena... Stau acum nemiscat si privesc imperfectiunile patratului meu. Acum observ ca nu a fost niciodata uniform...niciodata o forma perfect regulata...cate imperfectiuni...sunt uman, asta e clar! Dar oare la ce nivel? Pana la urma eu sunt izolat in patratul acesta iar ceilalti zburda liberi si gri.  Cat de uman poti fi cand asisti zilnic la lipsa de umanitate a societatii? Nu te molipsesti si tu pana la urma, oricat de om ai fi? Greu de crezut ca reusesti sa te detasezi de pleava si sa rasari ca graul prin neghina. Cel putin sunt destul de slabe sansele sa evoluezi si sa spargi gheata singur! Ai nevoie de cineva...acel cineva. Dar cine ma poate gasi pe mine tocmai aici sus?  Ciudat este ca nu sunt singura forma de aici...am vazut un triunghi intr-o zi...dar a disparut repede de tot...ca un stranut esuat... Am

Blanda, grijulie, cuminte si cu minte, pura, frumoasa...aceasta creatura m-a fascinat, m-a uimit prin tot ceea ce face, prin tot ceea ce reprezinta. Povestea ei...care a ajuns sa fie a noastra...imediat! Nu o cunosteam...doar cateva poze pe o retea de socializare... Eu o idee mai timid, am zis sa ma bag in seama...ce aveam de pierdut? A raspuns...m-am mirat! :)) Am vorbit...nu foarte mult...si data viitoare din nou si din nou...pana am ajuns sa ne dam intalnire in parc. Afara era o zi superba, calduroasa! Ne-am intalnit oarecum la jumatatea drumului. Totul parea ireal. Prezenta ei m-a marcat imediat. Ochii ei parca m-au traznit si m-au paralizat doar pentru a ma putea analiza din cap pana in picioare...asa ca si eu am procedat la fel...si ca prim impact...mi-a placut ce am vazut...la nebunie! Sincer prima intalnire a fost un oarecare chin...chiar fizic...drept urmare m-am intors acasa cu urme de unghii pe maini si tot felul de alte semne. Auci!   Si am continuat sa vorbim... Prima z