DUMI IN A NUTSHELL

As vrea sa iti scriu cateva randuri. Poate prea putin pentru cat meriti...dar incerc si eu ce pot. Salut sunt eu...eu. Nu, nu esti bine deloc! Ti-ai pierdut optimismul...tu...TU!!! Unde iti este veselia? Unde iti este zambetul care intoxica pe toata lumea cu fericire? Unde iti sunt pasiunea si dorinta? Unde iti este visul? Unde esti tu? De ce te pierzi din asemenea maruntisuri? Hai ca nu e un capat de tara. Nu esti nici primul nici ultimul care trece prin asa ceva si iti vei reveni cu siguranta doar ca sa iti dai seama cat de prost ai fost ca ai asteptat atat de mult timp ca sa faci ceea ce este corect si bine pentru tine. Cand vine vorba de fericirea ta, nimeni nu conteaza in afara de tine. NIMENI! TU esti cea mai importanta parte a ta si nimeni nu iti poate spune contrariul. Tu esti pe primul loc. Tu esti cel care trebuie sa conteze si prin asta si cei din jurul tau vor fi bine. Ai nevoie de tine la fel de mult cum am eu nevoie de tine. Si am mare nevoie de tine pentru ca sunt parte

Ploua. Perdea de lacrimi din nori ce spala orasul murdar...plin de jeg si jeguri. Ploaia...erou al zilelor prea calde si al pamantului crapat. Ploaia..clipe de tandrete intre doua corpuri...unul rece, altul cald, copil al cerului. Clipa de liniste, clipa de uitare. Am nevoie de o ploaie zdravana de vara. Sa ies si sa alerg printre picaturi, sa privesc fulgerele si sa ma cutremure tunetele. Am nevoie de un somn pe timp de ploaie, pe o prispa deschisa si sa ma trezeasca picaturile aruncate de vant. Sau ploaie in padure...iar eu sa ii privesc dansul din cabana mea mica din lemn. Vreau sa imi pot asculta din nou gandurile printre picaturile ploii fara sa am mintea incarcata de nimeni si de nimic. Vreau liniste si picaturi de ploaie. Atat. Astept sa ploua... https://www.youtube.com/watch?v=JLVXQn3fqgg