DUMI IN A NUTSHELL

Sentimente se bat cap in cap... Nu stiu ce simt...ce vreau de fapt. Nu inteleg in ce sens sa merg, Nu mai vad inainte...vreau cu ceva sa sterg... Sa curat vizorul viitorului meu, Sa vada pe unde merge..sa nu umble derbedeu. Dictie in contradictie...cuvinte imprastiate... Putere in gand, dreptate in fapte... Si totusi...sunt singur...si tot mai nebun... Si caut raspunsuri...balaurul sa-l rapun.. Si gata...gata...ma trezesc...dar oare pot? Oare pot din gand sa-i scot? Sa-mi netezesc cararea si sa tind spre absolut? De nimic sa-mi pese...sa fiu renascut? Si visul amar se ridica usor... Si m-am trezit. Sunt treaz? Nu-i doar revelatia a ceea ce a fost si a ceea ce va fi? Pot eu oare sa ma sustrag din vis Si sa vad realitatea,viata...pentru ca nu primim un bis...! Si mor...si muriti ca fluturi dupa doar o zi... In goana dupa "viata"...toti uitam "a fi"... Si stelele din cerul gurii tale tin cuvantul ascuns... Si nu intrebi...si nu cauti raspuns... S

Degeaba arunci cu pietre daca lacul e-nghetat, Degeaba stai si numeri vise de urmat, Degeaba-ti canti durerea intr-un pahar de vin, Degeaba alergi prin ganduri ce-s pline de venin, Degeaba-ti zburda mintea spre orizonturi noi, Degeaba ai prieteni, daca multi sunt oi. Dar totusi e speranta in ziua care vine, Cand soarele rasare numai pentru tine. Cand vezi ca oameni buni ti-asculta vorba blanda, Cand soarta-ti da dreptate ca o viziune Sfanta. Cand te-nconjori de oameni sufletisti, Si reusesti sa vezi ca nici ei nu sunt tristi... Si totul este bine...

Doar in momentul in care ti-o iei pe coaja sau dai cu capul de prag realizezi ce se intampla de fapt langa tine si cu tine. Stiam de o buna bucata de vreme ca oamenii se schimba, dar nu ma gandeam ca o fac intr-un timp atat de scurt. Ei bine...macar asa inveti ce inseamna sa fii...stiu si eu..indragostit, tradat, inselat, mintit...inveti sa iti controlezi furia, chiar daca iti vine sa iesi pe strazi si sa sfasii cu dintii primul om care iti iese in cale. Am ales astfel sa iau aceste palme ca pe niste lectii si sa merg usurel mai departe. Pana la urma eu ma cunosc destul de bine si stiu ca merit sa ma inconjor de oameni buni, intelepti, iubitori, calmi, ascultatori si care la randul lor au capacitatea sa ma inteleaga...pentru ca eu in simplitatea mea...sunt un om ciudat...ceva ce putini ar fi in stare cu adevarat sa inteleaga si sa iubeasca la un moment dat. Cum am spus de nenumarate ori eu cred cu tarie ca nu apartin acestui secol. Era o vreme cand, pe langa toate moravurile usoare si

Rastoarna cerul si apune-l peste mine, Coboara-ti suflarea peste spiritul meu, Infigeti unghiile in carnea purtata Prin lupte si chinuri...nu mai sunt ca alta data. Om rapus, cazut in nestire..pierde Orice contact cu firea... Nu mai stie, nu mai poate sa-nteleaga Vise desarte cu norma intreaga si tot.. Si tot nu cedeaza, nu-si rupe din suflet... Nu lasa de-o parte bucati ce-s carunte... Isi incarca pumnii...i-arunca spre cer... Da-mi doamne putere...sa raman sincer... Sa scap de pata...sa redevin inger...sa ma-nalt... Sa-ntregesc cerul cu bucata apusa... Sa fie totul mai mult de o spusa... Si dusa... Dusa e speranta...cand astepti trist...sa apese clanta...si... Si nu vine. Iar te destepti asteptand o explicatie... Tot ce primest este vaga..."negatie". Ea nu te-ntelege..nu vede ce-oferi... Si nu intelege ca ochii-ti sunt sinceri. Trezeste-te fata..nascuta sub soare... Si citeste ce-am scris atunci..in"Oare?"