DUMI IN A NUTSHELL

Iertare! Stiu...nu ar trebui sa imi caut scuze pentru lipsa mea...dar! Exista si un "dar". Nu am mai fost eu in ultima perioada. Nu am mai avut nimic care sa ma stimuleze sa scriu. Nicio conversatie interesanta sau inteligenta, niciun om special, niciun vis ciudat, nicio clipa de ratacire prin vazduhul gandurilor...nimic. Absolut nimic. Totul a fost si inca pare sa fie gol si sec. Sau poate asa este capul meu in ultima vreme. Am inpresia ca ceva sau cineva imi fura din putere si din gandire. Prea putine lucruri sau persoane imi pot tulbura mie mintea, gandirea. Insa dragostea este pe cat un companion desavarsit pe atat o curva nenorocita cu doua fete. Si uite cum dragostea asta te poarta prin mii de clipe de fericire, placere si extaz ca mai apoi sa te trezesti cum se usureaza pe tine si te lasa sa zaci intr-o balta vascoasa de cine-stie-ce trairi si sentimente. Cum era vorba aia..."Life is a bitch and then you die...or you marry one". Uneori risti sa te insori cu

Câți ani ai? Eu? N-am niciunul Căci, iaca uite, toti s-au dus! Și-umblu ziua ca nebunul, Căutându-i spre apus! Nu mai am nici dinți in gură  Timpul a plecat cu ei... Dar traiesc si nu-i port ură... Nu mănânci dar...poți să bei! Sunt bătut de-atâtea vremuri... Nu mai văd si nu mai pot Să merg pe-ale țării plaiuri Cu nepoții cot la cot!

Trecut-au anii peste noi Oameni vechi la Timpuri Noi Umblând în raiduri prin noroi Tot mai vechi si tot mai goi. Trecut-a vremea peste ei Oameni mici cu pasii grei Voind să schimbe din condei Soarta cruda de peste ei. Trecut-a timpul pe cărare Oameni vechi din depărtare Se indreaptă fiecare Către moartea primitoare. Nu mai au nici timp, nici ani, Sa nu mai vorbim de bani. Sunt bătrâni cu suferinți Cei ce ii numim părinti Suntem rodul muncii lor Zeci de ani spre viitor Au muncit pentru nimic Zilnic cafea in ibric Să reziste muncii grele S-aducă-n casă lovele. Si se termină si viața Si-au trait-o ca paiața Mânuiți cu niste ațe  De alte "mai mari" paiațe Si-acum...nu mai au nimic Totu-i gol...chiar si-n ibric...

Eu nu simt ca n-am pe nimeni Simt ca sunt al nimanui Si ma simt rupt precum crenguta  De care nu ii pasa nimanui. Simt cum nimeni nu ma are Si observ cum nimeni n-are  Interes sau alinare Pentru inima ce-o am. De-as da buzna-ntro-ncapere Si-as rosti vorbe de duh Nimeni nu m-ar lua in seama Ca pe-o briza in vazduh. Chiar in codrul des de oameni Vad cum trec vazut de toti De fapt nimeni nu ma vede Parca-s orbi si parca morti.

Si daca timpul printre degete se scurge Si chiar de viata insasi parca nu iti ajunge De locul tau doar in vis il mai gasesti  Si pe lume nu vrei sa mai poposesti Asteapta-ma sa vin! Si daca ai uitat cum e sa razi Si ochii tai dupa mine sunt flamanzi De chipul tau vrea o mangaiere Si inima nu-ti ofera tacere Ia-ma! Sunt al tau din plin! Si daca te simti a nimanui Daca esti trista si n-ai cui sa spui Si de visele vrei sa le impartasesti Si sa fii iertata cand gresesti Sunt in inima ta Amin!

Stau si vad cum vine vremea cu glas pur de privighetori iar cerul se insenineaza sub apasarea grea a stelelor. Visez un vis cam de departe si-un gand strabate adanc prin timp precum cutitul strapunge inima care inca bate. Si bate... Gandesc cu gandul meu, poate prea murdar uneori si poate prea meschin sau egoist. Gandesc ce va fi cu mine in lumea asta? Unde va ajunge eul meu interior? Ce plaiuri va strabate si prin cate vise si palate va ajunge? Cate ganduri va strapunge? Cat de sus poate ajunge si cand? Si cum? Si de ce ? Dar de ce ? In loc sa gandesc la plural...si nu ma refer la mine...ci la noi...la lume! Nu de ce sunt, ci...de ce suntem? Sa ma tem de vreun raspuns? Mi se va spune oare ca de fapt nu toti suntem importanti...ci doar unii? In niciun caz. Altfel...de ce ar mai fi existat acei neimportanti? Ce rost ar mai fi avut ca Dumnezeu sa impovareze natura cu niste inutili? Dar nu este asa. Fiecare are rostul lui. Si fiecare in primul rand se gandeste la sine. La originea sa, la

Creez un timp cu vant in fata Si simt asfaltul cand il calc Vad cum soarta se-nvarte-n roata Si astazi pasarile parca tac. Simt covor de iarba sub picioare Si sunet de ape cristalin Sa fie doar o-nchipuire oare? Sau dorul scris cu mult pelin? Tremur si cer un vis de toamna Cu poame de suflet si de traire Caci tanara e eleganta ca o doamna Si cu ochii vad ca nu e o dezamagire. Orologiul bate inc-un capitol vietii Sun-alarma cerului si se crapa de ziua Trec clipele meschine sub clarul tineretii Si din cerul ei cad picaturi in piua.

E noapte draga mea si tare tarziu se-arata Si-o luna atat de plina pe ceruri aruncata. Eu vad...cu ochii obositi de vremuri  Ca esti plapanda si ca tremuri. Si-ncerc la pieptu-mi sa te-agat Sa-ti simt suflul pe piele si-n auz Cand te ghemuiesti sub al meu brat Intr-o cursa tarzie de autobuz... Ma vad adesea in glasul si-n ochii tai  Incercand sa-ti vad sufletul si iubirea Si-i greu precum ai umbla pe adanci vai Si-ai lupta cu insasi nemurirea. Caci degeaba vad o privire calda  Chiar de stiu ca-n ea se scalda O mare de iubire si de dragoste Doar sufletul meu stie ca iubirea este adevarata si uneori o pacoste!  Da, te iubesc...altceva degeab-as spune Cand stiu ca numai tu existi pentru mine in aceasta lume!  Nu te speria iubito, eternul ne-apartine Si sa tii minte de la mine ca lumea a fost creata pentru tine...si pentru mine!  Caci darul Lui a fost mai mare si pururi pentru noi S-avem o viata buna si-un loc in Rai pentru noi doi!

Amorul sta ascuns in taina gandului ce mi-l soptesti, Iar visul dulce de viitor in fata Rasuna in ochii mei asurzitor! Cu pasul demn si barbia la inaintare Primesc atacurile pamantenilor neghiobi Si nu ascult de-a lor amenintare Caci vad speranta lumilor in ochii tai precum doi globi. Dar vastul albastru ce-l calc cu talpa crestetului Ma-mbie sa-l primesc in interior Si sa abandonez aceasta forma fizica...fugind cu tine in viitor. O lume fizica s-ar spune cu ingamfare matematica... Dar ce-ar fi fara a marilor spume si far-a muntilor coline? Caci viata insasi se destrama de sufletul nu ti-e aproape... Si din tot si nespuse soapte rasare samanta eului din viitor! Dar eul nu ramane singur caci devine doi si noi Si se-mparte chiar la patru cand ai pui in cuibusor! De simetric se imparte  timpu-n calea viselor Eu te rog din al meu suflet...pastreaza-ma-n viitor!

Coji de timp si o felie de viata, te rog! Si pune totul la pachet, te rog!  - Ooo! O comanda valoroasa! Cum platiti? Suflet gheata sau card de credit de memorie? E destul de scump! Sigur aveti destul sa-mi platiti?  - Incerc... Doar nu mi-am cheltuit toata mintea si nu mi-am irosit tot sufletul pe nimic. Si totusi...este cam gol portofelul existentei mele... Oare unde le-am irosit aiurea... Ahh...stati sa caut in buzunare macar un maruntis...macar pentru o samanta de timp...macar cateva farame de viata sa imi dati. Nu am...nu gasesc... Nu vreau...nu pot sa cersesc asa ceva inca. Sunt tanar! Cum poate cineva atat de tanar si aparent plin de suflet si de viata sa ramana falit? Exista taxe cand impartasim viata si sufletul cu cineva? Nu pot cersi... Nu! Nu voi cersi timp si viata! Voi ridica un imperiu si voi domni cu printesa mea la brat cu mine! Asa sa-mi ajute Dumnezeu! 

Cum trec zilele...cum iti trage trecutul un sut in fund pentru a te aduce brusc in prezent. Ce evolutie a timpulul... Cine stie cum ar fi lucrurile in prezent daca ai fi facut ceva diferit? Ma uimeste cum trecutul se invarte non-stop in jurul tau amintindu.ti de esecuri si de reusite, de tristete si fericire, de planset si de zambet, de viata si de moarte. Raman pur si simplu inlemnit cand vad ca natura umana nu se schimba deloc in schimb comportamentul si caracterul se modifica rotindu-se in jurul sau. Nu pricep cum unii oameni nu inteleg sa aiba rabdare...nu inteleg ca le vrei doar binele si nu inteleg ca nu au doar ei mereu dreptate. Nu inteleg cum trece timpul peste unii si ce ii schimva atat de radical. Pur si simplu nu mai inteleg oamenii si sincer vorba aceea este pe cat se poate de reala...cu cat cunosc mai bine oamenii cu atat iubesc mai mult animalele. Si daca tot am ajuns aici...noi, ca oameni facem de ras regnul animalelor. Suntem o rusine. Nu putem fi numiti nici macar mam

Ha! Si cica viata toata e matematica! Cine o fi spus-o si pe asta?...nu am idee. In orice caz, diferenta dintre viata si matematica este enorma. Adica sa luam exemplu iubirea! Cica unu plus unu este egal cu totul, pe cand doi minus unu valoreaza nimic. Pai...cum vine asta. Eu stiu clar ca 1+1 face 2 si 2-1 face unu. Si totusi...poate se aseamana...asa...putin. Poate ar trebui sa se asemene cu trigonometria. Da, cred ca mai repede se asemuieste viata cu trigonometria. In viata ai multe obstacole si parcurci un drum SINuos. Poate ai norocul si intelnesti o persoana minunata si COSmica! Si iti petreci diminetile si noptile purtandu-ti mana tangenta la mana ei si la chipul ei bland si sclipitor.  Dar despre suflet? Pana la urma si el este parte din viata. In exprimare trigonometrica tind sa cred ca este compus din toate ! Este SINuos pentru ca sufera schimbari de-a lungul vietii. Esti bland, esti rau, esti pacatos, esti bun credincios. Toate isi lasa amprenta asupra sufletului. Sa fie oar

Si gandul tot la tine zboara cu aripi de inger bland Si te iubesc a nu stiu cata oara si-n vis, si-n realitate si in gand. Si soarele rasare in ochii tai iubito in fiecare zi Precum tresalta sufletele celor mai blanzi copii. Cand nori negrii se abat asupra noastra si cerul sta sa pice Doar sufletele impreuna si iubirea pot sa ne mai ridice. Si cred in dragostea noastra blanda dar puternica Si cred ca numai impreuna putem atinge viata vesnica.

Mintea-mi scapara idei iar cerul absolut In gandul meu napastuieste amintirea primului sarut Cand marturie de iubire iti sunt chiar ochii mei Nu ar putea sa ne desparta nici acei olimpici zei. Si stau si ma gandesc cu dor la ziua primului sarut Si la clipa cand ti-am zis ca te iubesc si nu mi s-a parut!  Caci te iubesc etern si mult si sufletul imi zboara Si datorita tie sunt un om mai bun decat odinioara. Cand clipe-n gand aievea fug si se opresc la tine Si sufletul cu pasi marunti mereu la tine vine Atunci realizez ca-n viata asta poate niciodata Nu voi iubi la fel de mult vreo alta fata! Mai am un singur dor in viata...cea mai scumpa dorinta... Sa fii etern numai a mea...uniti intr-o fiinta! 

Soare de-aş fi ti-aş lumina in fiecare clipă chipul Si de-aş fi lună, in intuneric te-aş îndruma! Ploaie de-aş fi ti-aş atinge trupul blând, Si arşiţă de-aş fi te-aş feri de mine.  Natură de-aş fi belşug ti-aş da zilnic Şi nimic de-aş fi m-aş umple de tine!  Vorba de aş fi ţi-aş canta minunea Tăcere de-aş fi ochii mi-ar mărturisi iubirea!  Potop de aş fi te-aş inunda cu dragoste...oricum o fac iubito! Viaţă de aş fi ti-aş dărui-o toată! Moarte de aş fi ţi-as da locul meu din rai!  Insă eu sunt eu, sunt eu cel simplu Şi te iubesc etern ca orizontul Pot să iţi ofer inima si sufletul Şi in veci să ne uneasca timpul!

Te iubesc de n-am cuvinte Si-ti vorbesc poate prea mult Dar iubirea-mi ia aminte Ti-o dau cat sunt pe pamant! Te iubesc de n-am cuvinte  Tu cu glasul ma dezmierzi Dar iubirea-mi ia aminte E mai mare decat crezi! Te iubesc de n-am cuvinte Si visele cu noi petrec Si iubirea-mi ia aminte Iubirea ramane, oamenii trec. Te iubesc de n-am cuvinte  Si totusi ma intristez Ca nu esti aievea langa mine Sa te tin la pieptul meu Sa iti dau din a mea viata pana nu a mai ramas Sa te stiu a mea iubita in al veacului nost ceas Sa impart cu tine visul si tot sufletul curat Sa-ti dau clipele eterne, sa ne iubim ceas cu ceas Sa fii a mea pe vecie si mult timp ne-a mai ramas Sa fii vocea mea in lume, sa te pun pe piedestal Sa fim soarele si luna, sa fim suflet ideal Sa traim viata frumoasa si sa fii a mea nevasta S-avem prunci cu ochii tai, si cu sufletul tau mare Sa-ti fiu sprijin in etate, sa iubim eternitate. Te iubesc de n-am cuvinte si viata ti-o daruiesc Si iti spun din toa