DUMI IN A NUTSHELL

Vine o vreme când trebuie să te eliberezi de trecut. Nu să îl uiți ci doar sa treci peste. Nu poți rămâne blocat în amintiri și să trăiești acolo pentru că te vei pierde fără vreo șansă de a te mai întoarce. Ba mai mult de atât, le vei face rău celor dragi ție pentru că mereu îți vei aminti o ceartă sau cine știe ce chestie minora care te-a supărat și te va măcina. Viața trece, timpul curge și nu iți poți permite să irosești o resursă atât de prețioasă precum timpul cu niște lucruri minore. Merită să ții minte lucrurile frumoase, iar din cele urâte, negative doar să înveți pentru a nu le mai repeta.  Mereu m-am ferit să vorbesc despre mine și să mă deschid în fața oamenilor pentru că nu am știut cum să gestionez niciodată stările și sentimentele pe care le-am avut. Cel puțin nu în fața altcuiva. Mereu m-am temut că voi părea slab așa că am încercat să depășesc de unul singur situațiile în care tot eu m-am băgat. Așa am crezut că va fi mai bine pentru toată lumea, în special pent...

Lasandu-ma purtat de valurile vietii am ajuns intr-un punct in care monotonia guverneaza! Si m-am plictisit! Faceam zilnic aceleasi lucruri, complet mecanic si inainte de culcate vedeam ca nu am realizat chiar mare lucru in acea zi. Dar! Caci mereu exista un "dar"! La recomandarea bunului meu prieten Mihai Paraianu si sub un asalt de sfaturi si recomandari pozitive venite din partea lui si a tatalui meu, am hotarat sa ma apuc de Aikido! Nu stiam foarte multe lucruri despre aceasta arta, pentru ca nu pot spune ca este un simplu sport ci o arta in adevaratul sens al cuvantului! Stiam ca Steven Segal este mare maestru si vedeam cat de frumos se misca in diferite demonstratii...si cam atat. In rest nu cunosteam prea multe. Incet, incet am inceput sa invat si acum sunt dornic sa aflu si sa invat mai mult!  Nu am fost niciodata copilul dus in stanga si in dreapta sa faca toate sporturile de pe pamant si, sincer sa fiu, la inceput mi-a fost destul de greu sa ma acomodez. Nu ma astep...

Iertare! Stiu...nu ar trebui sa imi caut scuze pentru lipsa mea...dar! Exista si un "dar". Nu am mai fost eu in ultima perioada. Nu am mai avut nimic care sa ma stimuleze sa scriu. Nicio conversatie interesanta sau inteligenta, niciun om special, niciun vis ciudat, nicio clipa de ratacire prin vazduhul gandurilor...nimic. Absolut nimic. Totul a fost si inca pare sa fie gol si sec. Sau poate asa este capul meu in ultima vreme. Am inpresia ca ceva sau cineva imi fura din putere si din gandire. Prea putine lucruri sau persoane imi pot tulbura mie mintea, gandirea. Insa dragostea este pe cat un companion desavarsit pe atat o curva nenorocita cu doua fete. Si uite cum dragostea asta te poarta prin mii de clipe de fericire, placere si extaz ca mai apoi sa te trezesti cum se usureaza pe tine si te lasa sa zaci intr-o balta vascoasa de cine-stie-ce trairi si sentimente. Cum era vorba aia..."Life is a bitch and then you die...or you marry one". Uneori risti sa te insori cu...

Câți ani ai? Eu? N-am niciunul Căci, iaca uite, toti s-au dus! Și-umblu ziua ca nebunul, Căutându-i spre apus! Nu mai am nici dinți in gură  Timpul a plecat cu ei... Dar traiesc si nu-i port ură... Nu mănânci dar...poți să bei! Sunt bătut de-atâtea vremuri... Nu mai văd si nu mai pot Să merg pe-ale țării plaiuri Cu nepoții cot la cot!

Stau si vad cum vine vremea cu glas pur de privighetori iar cerul se insenineaza sub apasarea grea a stelelor. Visez un vis cam de departe si-un gand strabate adanc prin timp precum cutitul strapunge inima care inca bate. Si bate... Gandesc cu gandul meu, poate prea murdar uneori si poate prea meschin sau egoist. Gandesc ce va fi cu mine in lumea asta? Unde va ajunge eul meu interior? Ce plaiuri va strabate si prin cate vise si palate va ajunge? Cate ganduri va strapunge? Cat de sus poate ajunge si cand? Si cum? Si de ce ? Dar de ce ? In loc sa gandesc la plural...si nu ma refer la mine...ci la noi...la lume! Nu de ce sunt, ci...de ce suntem? Sa ma tem de vreun raspuns? Mi se va spune oare ca de fapt nu toti suntem importanti...ci doar unii? In niciun caz. Altfel...de ce ar mai fi existat acei neimportanti? Ce rost ar mai fi avut ca Dumnezeu sa impovareze natura cu niste inutili? Dar nu este asa. Fiecare are rostul lui. Si fiecare in primul rand se gandeste la sine. La originea sa, la ...

Amorul sta ascuns in taina gandului ce mi-l soptesti, Iar visul dulce de viitor in fata Rasuna in ochii mei asurzitor! Cu pasul demn si barbia la inaintare Primesc atacurile pamantenilor neghiobi Si nu ascult de-a lor amenintare Caci vad speranta lumilor in ochii tai precum doi globi. Dar vastul albastru ce-l calc cu talpa crestetului Ma-mbie sa-l primesc in interior Si sa abandonez aceasta forma fizica...fugind cu tine in viitor. O lume fizica s-ar spune cu ingamfare matematica... Dar ce-ar fi fara a marilor spume si far-a muntilor coline? Caci viata insasi se destrama de sufletul nu ti-e aproape... Si din tot si nespuse soapte rasare samanta eului din viitor! Dar eul nu ramane singur caci devine doi si noi Si se-mparte chiar la patru cand ai pui in cuibusor! De simetric se imparte  timpu-n calea viselor Eu te rog din al meu suflet...pastreaza-ma-n viitor!

Coji de timp si o felie de viata, te rog! Si pune totul la pachet, te rog!  - Ooo! O comanda valoroasa! Cum platiti? Suflet gheata sau card de credit de memorie? E destul de scump! Sigur aveti destul sa-mi platiti?  - Incerc... Doar nu mi-am cheltuit toata mintea si nu mi-am irosit tot sufletul pe nimic. Si totusi...este cam gol portofelul existentei mele... Oare unde le-am irosit aiurea... Ahh...stati sa caut in buzunare macar un maruntis...macar pentru o samanta de timp...macar cateva farame de viata sa imi dati. Nu am...nu gasesc... Nu vreau...nu pot sa cersesc asa ceva inca. Sunt tanar! Cum poate cineva atat de tanar si aparent plin de suflet si de viata sa ramana falit? Exista taxe cand impartasim viata si sufletul cu cineva? Nu pot cersi... Nu! Nu voi cersi timp si viata! Voi ridica un imperiu si voi domni cu printesa mea la brat cu mine! Asa sa-mi ajute Dumnezeu! 

Cum trec zilele...cum iti trage trecutul un sut in fund pentru a te aduce brusc in prezent. Ce evolutie a timpulul... Cine stie cum ar fi lucrurile in prezent daca ai fi facut ceva diferit? Ma uimeste cum trecutul se invarte non-stop in jurul tau amintindu.ti de esecuri si de reusite, de tristete si fericire, de planset si de zambet, de viata si de moarte. Raman pur si simplu inlemnit cand vad ca natura umana nu se schimba deloc in schimb comportamentul si caracterul se modifica rotindu-se in jurul sau. Nu pricep cum unii oameni nu inteleg sa aiba rabdare...nu inteleg ca le vrei doar binele si nu inteleg ca nu au doar ei mereu dreptate. Nu inteleg cum trece timpul peste unii si ce ii schimva atat de radical. Pur si simplu nu mai inteleg oamenii si sincer vorba aceea este pe cat se poate de reala...cu cat cunosc mai bine oamenii cu atat iubesc mai mult animalele. Si daca tot am ajuns aici...noi, ca oameni facem de ras regnul animalelor. Suntem o rusine. Nu putem fi numiti nici macar mam...

Inchis in patratul meu stau ghemuit de secole si-mi privesc lumea cum se stinge...cum se autodistruge. Cu o ultima sfortare incerc sa scap...dar nu reusesc. Si...Au! A plesnit o vena... Stau acum nemiscat si privesc imperfectiunile patratului meu. Acum observ ca nu a fost niciodata uniform...niciodata o forma perfect regulata...cate imperfectiuni...sunt uman, asta e clar! Dar oare la ce nivel? Pana la urma eu sunt izolat in patratul acesta iar ceilalti zburda liberi si gri.  Cat de uman poti fi cand asisti zilnic la lipsa de umanitate a societatii? Nu te molipsesti si tu pana la urma, oricat de om ai fi? Greu de crezut ca reusesti sa te detasezi de pleava si sa rasari ca graul prin neghina. Cel putin sunt destul de slabe sansele sa evoluezi si sa spargi gheata singur! Ai nevoie de cineva...acel cineva. Dar cine ma poate gasi pe mine tocmai aici sus?  Ciudat este ca nu sunt singura forma de aici...am vazut un triunghi intr-o zi...dar a disparut repede de tot...ca un stranut es...

Asteptarea deja devine mult prea obositoare. Care sunt limitele unui om cand vine vorba de a astepta implinirea unui vis? Nu stiu ...pentru ca eu inca am rabdare. Din nu stiu care motiv inca nu am descoperit limitele rabdarii mele. Rabd si astept si tot astept si nu simt greul..sau nu arat...sau nu pot sa arat asta. Si totusi uite ca a aparut ea si face asteptarea ceva mai usor de indurat. Uite, draga cititor, cum se confirma iar faptul ca tot ce se intampla in jurul nostru depinde de timp. Al naibi timp cu tot ceea ce implica el simpla notiune si cu toate efectele trecerii lui. Eu unul m-am saturat sa il contorizez, m-am saturat sa vad oamenii cum isi fac griji ca nu mai au "timp" si totusi se ingroapa in aceeasi monotonie zilnic. Se trezesc dimineata, merg la acelasi serviciu jegos, folosesc aceleasi mijloace de transport jegoase impreuna cu alti oameni la fel de mizerabili, se intorc inapoi in acelasi apartament fara nicio perspectiva, se uita la aceleasi stiri si emisiuni...

Inca il astept dupa mai bine de 20 de ani. Micutul meu suflet inca nu a regasit drumul spre casa. Pe mine ma gasiti in acelasi colt rece de univers...uitandu-ma in gol si gandindu-ma ce s-ar fi intamplat oare daca l-as fi prins mai devreme...ce s-ar fi intamplat daca nu l-asfi pierdut de la bun inceput. Niciodata nu voi sti. Probabil niciodata nu voi afla pentru ca nu stiu daca va mai veni vreodata inapoi. Vad alti oameni mergand de mana cu sufletul lor si toti par fericiti...dar stai. Cei din departare...nu par prea fericiti. Totusi au sufletul cu ei...dar pare in varsta...pare pe duca. Sunt cei ce au ghinionul sa aiba companion un suflet imbatranit. Cei care au trecut prin lupte seculare pentru a ajunge bogati si care si-au neglijat sufletul. Pe afara au o masca...dar aici...aici in coltul acesta rece de univers le pot vedea adevarata esenta. Aparent dintre toti eu sunt singurul ce mi-am pierdut sufletul. Totusi sunt privilegiat. Ii pot observa pe cei din jurul meu...pot sa ii intele...

In negura simtirii traim aceasi soarte O lume rupta prea devreme de-un destin Cutremurat mi-a fost visul cel dintai Cand am aflat ca nu exista viata dupa moarte. Socot aievea-n gandul meu adanc... Cum de nu ne ridicam oare? Sa scoatem capul din pamant Si sa vedem pe cer luna stralucitoare? De ce nu strapungem patura neagra a societatii? De ce nu parasim cuibul sa ne incercam aripile?  De ce nu zburam sus pana la cer... Chiar daca vom cadea intr-una din zile? Teama se-nfiripa in suflete nevinovate... Nici chiar eu nu pot sa o ocolesc... Desi calea mi-e clara in toate Ridic capul...dar nu pot sa o privesc. Stiu ce asteapta la capatul ei... Mireasa neagra cu siraguri de chei  A milioane de inchisori de suflete  Ce urla cu toata esenta ce le-a ramas... Urla nu pentru ca regreta viata ce au avut-o Urla pentru ca le pare rau ca nu le-a mai ramas...

Sentimente se bat cap in cap... Nu stiu ce simt...ce vreau de fapt. Nu inteleg in ce sens sa merg, Nu mai vad inainte...vreau cu ceva sa sterg... Sa curat vizorul viitorului meu, Sa vada pe unde merge..sa nu umble derbedeu. Dictie in contradictie...cuvinte imprastiate... Putere in gand, dreptate in fapte... Si totusi...sunt singur...si tot mai nebun... Si caut raspunsuri...balaurul sa-l rapun.. Si gata...gata...ma trezesc...dar oare pot? Oare pot din gand sa-i scot? Sa-mi netezesc cararea si sa tind spre absolut? De nimic sa-mi pese...sa fiu renascut? Si visul amar se ridica usor... Si m-am trezit. Sunt treaz? Nu-i doar revelatia a ceea ce a fost si a ceea ce va fi? Pot eu oare sa ma sustrag din vis Si sa vad realitatea,viata...pentru ca nu primim un bis...! Si mor...si muriti ca fluturi dupa doar o zi... In goana dupa "viata"...toti uitam "a fi"... Si stelele din cerul gurii tale tin cuvantul ascuns... Si nu intrebi...si nu cauti raspuns... S...

Doar in momentul in care ti-o iei pe coaja sau dai cu capul de prag realizezi ce se intampla de fapt langa tine si cu tine. Stiam de o buna bucata de vreme ca oamenii se schimba, dar nu ma gandeam ca o fac intr-un timp atat de scurt. Ei bine...macar asa inveti ce inseamna sa fii...stiu si eu..indragostit, tradat, inselat, mintit...inveti sa iti controlezi furia, chiar daca iti vine sa iesi pe strazi si sa sfasii cu dintii primul om care iti iese in cale. Am ales astfel sa iau aceste palme ca pe niste lectii si sa merg usurel mai departe. Pana la urma eu ma cunosc destul de bine si stiu ca merit sa ma inconjor de oameni buni, intelepti, iubitori, calmi, ascultatori si care la randul lor au capacitatea sa ma inteleaga...pentru ca eu in simplitatea mea...sunt un om ciudat...ceva ce putini ar fi in stare cu adevarat sa inteleaga si sa iubeasca la un moment dat. Cum am spus de nenumarate ori eu cred cu tarie ca nu apartin acestui secol. Era o vreme cand, pe langa toate moravurile usoare si ...

Rastoarna cerul si apune-l peste mine, Coboara-ti suflarea peste spiritul meu, Infigeti unghiile in carnea purtata Prin lupte si chinuri...nu mai sunt ca alta data. Om rapus, cazut in nestire..pierde Orice contact cu firea... Nu mai stie, nu mai poate sa-nteleaga Vise desarte cu norma intreaga si tot.. Si tot nu cedeaza, nu-si rupe din suflet... Nu lasa de-o parte bucati ce-s carunte... Isi incarca pumnii...i-arunca spre cer... Da-mi doamne putere...sa raman sincer... Sa scap de pata...sa redevin inger...sa ma-nalt... Sa-ntregesc cerul cu bucata apusa... Sa fie totul mai mult de o spusa... Si dusa... Dusa e speranta...cand astepti trist...sa apese clanta...si... Si nu vine. Iar te destepti asteptand o explicatie... Tot ce primest este vaga..."negatie". Ea nu te-ntelege..nu vede ce-oferi... Si nu intelege ca ochii-ti sunt sinceri. Trezeste-te fata..nascuta sub soare... Si citeste ce-am scris atunci..in"Oare?"

Smogul se-asterne peste orasul jegos... Totul e gri, mizerie-n vene. Copii merg tristi, capete plecate Ghiozdane pline...zece kile de carte. Noi agale plutim...mijloc de transport... Oamenii put...de idei dar nu pot Conditia-i tintuieste cu privirea la sol. Scoala ne-mpinge, creeaza somerul, Nu stie nimeni ce rezerva viitorul. Omule invata! Iubeste natura...! Si poti sa-ti cresti singur Sa iti hranesti gura! Nu mai uita sa-ti iubesti pamantul Caci din el te nasti...si tot el e mormantul.

Cate stele pe inaltul cer Atatea suflete pe pamant Si desi nu toate cer Isi vor viata indarat. Traind printre oameni goi Spirite cu glas redus  De-al paganilor raspuns Intr-o intriga desarta Infipta-ntr-o coarda moarta Rupta de societate Asta nu e viata frate Pentru un suflet cu-aspiratie  Ramas fara respiratie. 

                                 

Cat de ciudata este natura umana. Cu cat stau mai mult si privesc oamenii, cu atat observ ce usor se pot schimba in anumite circumstante. Uneori este chiar amuzant sa stau si sa reflectez asupra dialogurilor si interactiunilor de orice fel, fie ca se petrec intre mine si o anume persoana, fie ca se petrec intre doua sau mai multe persoane independente de mine. Stau uneori si incerc sa le deduc emotiile, gandurile si se intampla sa ma holbez pur si simplu la niste persoane si sa ma creada vreun ciudat. Amuzante sunt si reactile de dupa, cand respectivii ma intreaba subtil "Ce te holbezi ma asa?", iar eu le raspund mai mult sau mai putin constient "Uite n-am ce face..." . La polul opus stau persoanele care reactioneaza oarecum speriate "Ce ? Am ceva pe fata? Ce s-a intamplat?" . Rafala de intrebari loveste cu o cadenta nimicitoare si tocmai cand apuc sa ma dezmeticesc ma trezesc cu o alta interbare de data aceasta mult mai agitata "CE ESTE? ". Rasp...

Cica a fost o data un bal al studentilor. Nu s-a facut mare tam tam despre acest bal. Un mic concurs de miss, un invitat...deloc iesit din comun, bautura, muzica de club...nimic fascinant. Si totusi pentru o persoana ca mine...a fost o seara intr-adevar fascinanta. In  anumite situatii(care implica cel putin o sticla de votka sau whiskey) poti fara prea mare efort sa observi cum sunt oamenii cu adevarat. Eliberati de inhibitii isi dau arama pe fata. Unii sunt exact asa cum ii stiai...unii, dragii mei, se schimba radical. Mi se intampla din fericire(pentru ca pot sa scriu aceste randuri) sau din pacate(pentru ca nu mai uit niciodata) ca dupa o bauta sa incep sa retin din ce in ce mai multe situatii si intamplari petrecute in jurul meu. Oameni care beau cu toate ca spun ca nu sunt bautori, persoane care fumeaza cu toate ca spun ca sunt nefumatori, insi care, desi se afla intr-o "relatie ce dureaza de ani de zile(si care sunt indragostiti pana peste cap)", se cupleaza cu te miri...