Rastoarna

Rastoarna cerul si apune-l peste mine,
Coboara-ti suflarea peste spiritul meu,
Infigeti unghiile in carnea purtata
Prin lupte si chinuri...nu mai sunt ca alta data.
Om rapus, cazut in nestire..pierde
Orice contact cu firea...
Nu mai stie, nu mai poate sa-nteleaga
Vise desarte cu norma intreaga si tot..
Si tot nu cedeaza, nu-si rupe din suflet...
Nu lasa de-o parte bucati ce-s carunte...
Isi incarca pumnii...i-arunca spre cer...
Da-mi doamne putere...sa raman sincer...
Sa scap de pata...sa redevin inger...sa ma-nalt...
Sa-ntregesc cerul cu bucata apusa...
Sa fie totul mai mult de o spusa...
Si dusa...
Dusa e speranta...cand astepti trist...sa apese clanta...si...
Si nu vine.

Iar te destepti asteptand o explicatie...
Tot ce primest este vaga..."negatie".
Ea nu te-ntelege..nu vede ce-oferi...
Si nu intelege ca ochii-ti sunt sinceri.
Trezeste-te fata..nascuta sub soare...
Si citeste ce-am scris atunci..in"Oare?"