DUMI IN A NUTSHELL

Frumoasa esti...esenta pura As saruta a ta gura Dar mi-e teama...oare cine? Oare unde? Cine vine?  Foc ce arde in a mea sine Ganduri vaste...disperare... Oare merita cutare?  Vorba firii nu-ntruneste  Gandul ce mi-l repezeste, Fie astazi, fie maine...fie vecii Le detine, ale noastre mici destine, Cauze, trairi virgine, neatinse De nici cine si de nimeni Cautata, rasuflata si-ngropata Mica si a noastra soarta.

Sa dam curs zilei cursive Timpul sur  in tratative Om de veci ce-i in misive Spirite nativ active Adunate-n multe stive Numai replici...negative.

Ochi inchisi cauta scaparea Si totusi te-ntrebi ce cauti in prezent Cand locul tau, aievea in mutare,  E-n secolul precedent? Visand in toate si-ntru totul Gasesti prea rar alint de suflet Si esti vadit o umbra a ceea ce ai fost Si cel mult o scanteie a ceea ce ai putea fi. Ce schimb de lumini tresara in fata Lumina in capat de cursa, capat de tunel Sa fie oare ultima reduta?  Nu...sunt doar lumini de tren.

Sa luam doza de cafea dimineată Grea inceputa cu elan stins Glas nestins dar nici aprins Foc al epocii moderne Fete umbla bete Vise de-mplinire, dor si jale In vietile rapuse-n faşă Stransa in jurul pruncului Sfant e glasul naturii Intunecate a omului.

Ce zile ciudate... Ce weekend tacut... Trec zile si zile...tot nu pot sa uit... Sfasiat sufletul icneste acut... Tot ce-i in jur miroase-a sarut. Timp ciudat ce trece neincetat In miocardul meu ce latra sincopat Cauta sufletul ce-n groapa-i aruncat Si spera sa-l gaseasca aproape vindecat.