DUMI IN A NUTSHELL

Câți ani ai? Eu? N-am niciunul Căci, iaca uite, toti s-au dus! Și-umblu ziua ca nebunul, Căutându-i spre apus! Nu mai am nici dinți in gură  Timpul a plecat cu ei... Dar traiesc si nu-i port ură... Nu mănânci dar...poți să bei! Sunt bătut de-atâtea vremuri... Nu mai văd si nu mai pot Să merg pe-ale țării plaiuri Cu nepoții cot la cot!

Trecut-au anii peste noi Oameni vechi la Timpuri Noi Umblând în raiduri prin noroi Tot mai vechi si tot mai goi. Trecut-a vremea peste ei Oameni mici cu pasii grei Voind să schimbe din condei Soarta cruda de peste ei. Trecut-a timpul pe cărare Oameni vechi din depărtare Se indreaptă fiecare Către moartea primitoare. Nu mai au nici timp, nici ani, Sa nu mai vorbim de bani. Sunt bătrâni cu suferinți Cei ce ii numim părinti Suntem rodul muncii lor Zeci de ani spre viitor Au muncit pentru nimic Zilnic cafea in ibric Să reziste muncii grele S-aducă-n casă lovele. Si se termină si viața Si-au trait-o ca paiața Mânuiți cu niste ațe  De alte "mai mari" paiațe Si-acum...nu mai au nimic Totu-i gol...chiar si-n ibric...