DUMI IN A NUTSHELL

Coji de timp si o felie de viata, te rog! Si pune totul la pachet, te rog!  - Ooo! O comanda valoroasa! Cum platiti? Suflet gheata sau card de credit de memorie? E destul de scump! Sigur aveti destul sa-mi platiti?  - Incerc... Doar nu mi-am cheltuit toata mintea si nu mi-am irosit tot sufletul pe nimic. Si totusi...este cam gol portofelul existentei mele... Oare unde le-am irosit aiurea... Ahh...stati sa caut in buzunare macar un maruntis...macar pentru o samanta de timp...macar cateva farame de viata sa imi dati. Nu am...nu gasesc... Nu vreau...nu pot sa cersesc asa ceva inca. Sunt tanar! Cum poate cineva atat de tanar si aparent plin de suflet si de viata sa ramana falit? Exista taxe cand impartasim viata si sufletul cu cineva? Nu pot cersi... Nu! Nu voi cersi timp si viata! Voi ridica un imperiu si voi domni cu printesa mea la brat cu mine! Asa sa-mi ajute Dumnezeu! 

Cum trec zilele...cum iti trage trecutul un sut in fund pentru a te aduce brusc in prezent. Ce evolutie a timpulul... Cine stie cum ar fi lucrurile in prezent daca ai fi facut ceva diferit? Ma uimeste cum trecutul se invarte non-stop in jurul tau amintindu.ti de esecuri si de reusite, de tristete si fericire, de planset si de zambet, de viata si de moarte. Raman pur si simplu inlemnit cand vad ca natura umana nu se schimba deloc in schimb comportamentul si caracterul se modifica rotindu-se in jurul sau. Nu pricep cum unii oameni nu inteleg sa aiba rabdare...nu inteleg ca le vrei doar binele si nu inteleg ca nu au doar ei mereu dreptate. Nu inteleg cum trece timpul peste unii si ce ii schimva atat de radical. Pur si simplu nu mai inteleg oamenii si sincer vorba aceea este pe cat se poate de reala...cu cat cunosc mai bine oamenii cu atat iubesc mai mult animalele. Si daca tot am ajuns aici...noi, ca oameni facem de ras regnul animalelor. Suntem o rusine. Nu putem fi numiti nici macar mam