Fara nume

In negura simtirii traim aceasi soarte
O lume rupta prea devreme de-un destin
Cutremurat mi-a fost visul cel dintai
Cand am aflat ca nu exista viata dupa moarte.

Socot aievea-n gandul meu adanc...
Cum de nu ne ridicam oare?
Sa scoatem capul din pamant
Si sa vedem pe cer luna stralucitoare?
De ce nu strapungem patura neagra a societatii?
De ce nu parasim cuibul sa ne incercam aripile? 
De ce nu zburam sus pana la cer...
Chiar daca vom cadea intr-una din zile?

Teama se-nfiripa in suflete nevinovate...
Nici chiar eu nu pot sa o ocolesc...
Desi calea mi-e clara in toate
Ridic capul...dar nu pot sa o privesc.
Stiu ce asteapta la capatul ei...
Mireasa neagra cu siraguri de chei 
A milioane de inchisori de suflete 
Ce urla cu toata esenta ce le-a ramas...
Urla nu pentru ca regreta viata ce au avut-o
Urla pentru ca le pare rau ca nu le-a mai ramas...