Timp fara timp

Timpul...nimic nu il poate opri in drumul lui agitat, constant si al dracului de nesuferit. Si nenorocitul asta trece peste noi si ne marcheaza vietile, ne schimba, ne face sa suferim. Uneori ne deschide drumuri...de foarte multe ori fara sens sau directie. Alteori...parca trece in nestire si toate momentele placute par atat de scurte...iar cele triste...dureroase par vesnice. Timpul este cel care ii rapeste de langa tine pe cei dragi...unul cate unul si esti condamnat sa suferi in timp... Suferi cand iubesti...cand vezi ca timpul trece si tu tot nu o vezi si ea nu te vede. Zilele curg, ea nu vede ce simti si spui sa ii mai dai timp ca poate intelege si risti cu fiecare clipa sa te pierzi...chiar esenta sa-ti fie risipita. Dar nu este vina lui. Noi suntem vinovati...dar fara vina. Nu ne-am gandit la consecinte...nu ne-am gandit cat ne va afecta faptul ca am inceput sa "contabilizam" timpul. Daca ramaneam indiferenti la trecerea acestuia nu am fi fost afectati atat de mult. Pur si simplu nu ar fi existat aceasta notiune care ne ocupa acum mare parte din viata...si am fi fost fericiti pentru ca nu ar fi fost nimeni de vina pentru cele ce se intamplau...sau asa este oare?