Din suflet...

Timp de cateva secunde am simtit ca plutesc,
Mi-a dat impresia ca pot din nou sa iubesc.
Parfumul ei o transforma din statuie pe piedestal
Intr-o zeita cu ochii de cristal...si era frumoasa...
Ochii ei mi-au rascolit cavernele sufletului
Unde statea ascuns copilul...sufletul meu
Si m-au imblanzit.
Au ridicat sigiliul de la intrarea in inima mea...
Si mintea mi-a fost umpluta cu vise despre ea.
Si incerc sa o prind, sa o ating dar este ca o naluca
Nici moartea nu o apuca si o strig...
Arat neputinta in glas...incep si plang...
Ma incovoi si scancesc intr-un colt.
Vine si ma priveste cu mila...incearca sa ma ridice.
Dar ii este teama...nu vrea ca iar sufletul sa-i pice...
Si ea lumina a mai suferit...chiar inzecit
Cand norii negrii ai departarii brusc i-au despartit...cei doi ce pareau sortiti la vesnicie.
Incet vălul se ridica...ii vad ochii stralucind
Mireasa sufletului meu ramai pe veci sa-mi mangai sufletul
Si iarta-ma...ti-am gresit...