Mult prea cald si mult prea rece

Cald. Mult prea cald pentru gustul meu. Desigur poate unii prefera senzatia...se simt mai aproape de casa...de infern. In orice car...mie nu imi este bine. Chiar deloc. Am ajuns sa am stari pe care nu le credeam posibile la mine. Eu!? Cel care eram atat de optimist in fiecare clipa si care credeam ca rabdarea si "timpul" le rezolva pe toate? Hai sa fim seriosi. Astea sunt doar povesti de adormit copii. Timp am irosit destul si rabdare am avut poate prea multa...si la ce bun? Tot degeaba. Tot repeti ani la rand aceleasi lucruri doar sa constientizezi ca in final sunt la fel ca la inceput. Ai impresia ca esti ok dar nu esti. Poate putin mai trist. Poate azi cu o forma incipienta de depresie. Poate maine ceva mai bine dar fara premize prea stralucite din care sigur nu va iesi ceva bun. Stai ca un/o bou/vaca uitandu-te intr-un ecran si iti umpli existenta golasa cu nimicuri trecatoare avand doar impresia de socializare. Stai si comentezi despre altii fara a fii in stare sa faci o analiza amanuntita a sinelui. Esti gol, mic si nesemnificativ. Si este mult prea cald aici. Si eu care stiam ca in vid este frig. Macar era mai usor de tolerat...stii...frigul. M-am obisnuit cu el. Satul de caldura sufocanta il iei in brate chiar cu drag. Frigul vine o data cu intunericul. Si asa intr-acolo te indreptai. Doar ca nu credeai ca vei ajunge acolo atat de repede. Atat de devreme. Ce naiba sa cauti tu acolo?  Oricum parca este mai usor de acceptat. Mai pui o haina...mai acoperi cu ceva izolatie. Ca...de...inauntru trebuie sa fie bine, afara sa arate frumos si nimic sa nu se vada printre zabrelele gardului. Esti inchis. E racoare. Dar intuneric. Si ai vrea lumina dar...lumina aduce caldura...la naiba... Si cand credeai ca in sfarsit ai scapat de compromisuri..

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Simboluri arhaice romanesti si simbolistica lor (Getica,Vasile Parvan)

Să-mi fii

Dimensiunea iubirii