Ce lume ciudata...Mareata soarta...

Soarta este cea care in clasa a 9-a ne-a adus impreuna pe mine si pe colegul meu de banca din acea peioada. Un om micut, cu foarte mult haz si intr-adevar de treaba. Cine ar fi crezut ca in viitor, mai exact peste 4 ani, soarta va actiona din nou prin intermediul acestui coleg devenit bun amic? Cu ajutorul lui am cunoscut o minunata fata, frumoasa si desteapta. Nu mi-am imaginat ca poate exista cineva care sa imi semene chiar atat de mult...chiar pana la unele mici detalii. Coincidentele ne-au facut sa fim parca mai apropiati...de exemplu s-a intamplat chiar astazi sa mancam acelasi lucru cu toate ca ne aflam in orase diferite la momentul la care am vorbit. Un lucru de altfel mic...dar care pentru mine poate fi un semn. Stiu...pare ciudat...dar eu sunt unul dintre putinii oameni care inca apreciaza lucrurile marunte...si la fel este si ea. Exista si diferente evident...ca doar nu suntem identici. Eu sunt genul care exprima ce simte, ea este retinuta in a-si arata sentimentele. Eu baiat...ea fata. :)) Si vorbim, si ne apropiem...si astept momentul in care ne vom putea intalni. Sa o pot admira in toata splendoarea ei si sa ii spun in fata lucrurile pe care i le spuneam pe unde apucam.

                                                    "O fată frumoasă e
                                                     O fereastră deschisă spre paradis.
                                                     Mai verosimil decât adevărul
                                                     e câteodată un vis" - Catrenele fetei frumoase,Lucian Blaga