Ce lume ciudata...
Oh doamne cat de mult s-au schimbat oamenii si in special cat de mult au
decazut. Imi pare atat de rau sa vad persoane in varsta mergand pe strada cu
capul in jos, tristi, cu ochii goi si mici, plictisiti sa se mai chinuie,
plictisiti de munca sau de statul degeaba, fara niciun lucru care sa ii faca sa
se simta mandri, impliniti. Probabil uitati de rude si prieteni isi petrec
zilele blestemandu-i pe cei ce ruineaza tara si primind direct in fata
manipularea canalelor media care apartin “baronilor” si “baietilor buni”.
Ducandu-si traiul dintr-o pensie mizera se lasa atat de usor convinsi ca urmatorii oameni la putere vor face bine…si de fiecare data se insala. Cu toate problemele si grijile lor avem datoria sa ii respectam pe cei in varsta pentru ca sunt parintii parintilor nostril si fara deciziile lor proaste noi nu am fi fost aici!
Ducandu-si traiul dintr-o pensie mizera se lasa atat de usor convinsi ca urmatorii oameni la putere vor face bine…si de fiecare data se insala. Cu toate problemele si grijile lor avem datoria sa ii respectam pe cei in varsta pentru ca sunt parintii parintilor nostril si fara deciziile lor proaste noi nu am fi fost aici!
Cand stau si ma uit la tinerii din ziua de astazi pur si simplu ma
ingrozesc. Ok, exista libertatea de decizie dar nu mi se pare normal sa isi bata
joc in toate felurile de trupurile lor. Hai ca un piercing sau un tatuaj ici
colo nu este o tragedie dar sa iti umplii trupul de gauri mi se pare bataie de
joc.
Pe langa alegerile vestimentare ciudate si nebuniile aleatorii, tinerii
s-au desprins aproape complet de simturi…in afara momentelor cand se afla sub
influenta unor substante…oricare ar fi originea lor. Da, toti vedem, toti
auzim…dar aproape nimeni nu mai stie sa priveasca sau sa asculte. Cand vine
vorba despre privit nu ma refer la un film, ci la un peisaj sau la o persoana.
Sa stai si sa te uiti in ochii unei personae si sa simti ce simte acea
persoana, sa te vezi prin ochii pe care
ii privesti, sa te holbezi in adancul sufletului lor. Cat despre ascultat…mai
exista vreo persoana care sa stea si sa te asculte cum ii vorbesti, cum ii
povestesti fie fapte frumoase fie intamplari triste ? Pur si simplu sa ofere cateva minute din viata sa pentru a incerca se te inteleaga...sa arate ca ii pasa? Eu rar am vazut!
Un alt lucru pe care foarte putini il fac este sa se bucure de orice
moment..oricat de mic si neimportant este. Sa te bucuri ca esti langa o persoana buna, sa te bucuri
ca stai pe pamant si admiri pomii simtind in nari mirosul ierbii proaspat taiate, sa te bucuri cand simti din nou un parfum pe care il iubesti si ca idee sa te bucuri de micile placeri ale vietii! Of doamne ce lume ciudata!
“Totusi
este trist in lume”
Comentarii
Trimiteți un comentariu