DUMI IN A NUTSHELL

Glas de-argint țesut cu fir de aur Stea din cer și vis plăpând Părul tău cunună de laur Ochii tăi negri mereu visând... Mâna ta, pace și mângâiere...  Chipul tău, porțelan fin...  Trupul tău sculptat în cerești ateliere Sufletul tău, cel mai pur dar divin! 

Fără ochi și fără buze eu privesc în gol ca prostul Căci fără tine viata efectiv nu-și are rostul. Gând cu gând eu zbor la tine pe cărări anevoioase Și mă scald în dor... Si doare distanța dintre trupurile noastre. Doar speranța, scut de aur, ce de suflet mi-e legată va putea din el să scoată Lamă cea cu spini a fricii ce adânc este blocată. Eu mă rog și implor divinul să mă scoată din impas, Zilnic să îți privesc chipul și s-ascult angelic glas.