DUMI IN A NUTSHELL

Ce amuzant cum este societatea structurata în paturi sociale, clase sociale. Culmea este că cei cu puține clase la școală se afla în clase sociale înalte. Culmea este ca în paturile sociale cele mai de jos sunt cele mai calde familii, precum pătura cea mai apropiata de corp. Structuri peste structuri, grupe și clase și n moduri de a cataloga și a clasifica un om, o familie. Pe lângă trecerea timpului asta mi se pare cea mai mare mârșăvie a vieții asteia plina de mister, iubire, durere, lumina și căcat. Vii pe lume și ești aruncat de colo colo prin cacat  numai sa reușești sa îți găsești locul. Îți încerci norocul pe drumul ce ți-l arata ei spre lumina fără ca vreodată sa încerci o noua poteca, a ta. Visezi la iubire cu fiecare celula a ta și speri la o viata frumoasa dar când colo tot ce găsești este durere. Și  pana una alta cum naiba reușești sa trăiești și sa zâmbești în jegul asta de lume chiar e un adevărat mister.

Sunt un simplu om si gresesc. Am momentele mele de idiotenie. Deciziile pe care le iau uneori sunt justificate de motive prostesti sau nu au un motiv. Mintea imi pluteste in o mie de directii multe dintre ele fara niciun orizont. Sper de la fiecare zi sa fie mai buna decat cea dinainte. Si uite ca in ultima vreme lucrurile nu sunt tocmai roz cum spune lumea din foarte multe puncte de vedere. Si nu pot sa imi gasesc locul nici in lume nici in mine. Nu stiu cine sunt, ce scop am, ce imi doresc si ce vreau de la viata. Momentan pur si simplu merg cu valul. Si nu este bine. Am nevoie de o cale, de un drum clar si sigur. Am nevoie de o constiinta puternica si impacata. Am nevoie de un pilon care sa ma tina vertical si sa ma indrepte pe directia buna. Am nevoie de iubire si atentie. Am nevoie de maturitate mentala si sufleteasca. Poate astfel imi voi croi o poteca spre viitorul ce mi-a fost sortit. Vis si realitate. Vals si fuga. Zbor si mers. Plutire si cadere. Dorinta si nevoie. Zambet si