DUMI IN A NUTSHELL

ma gandeam... toti avem un strop de nebunie dar asta ne face diferiti in lumea asta supraaglomerata, nu? toti avem un trup, o infatisare dar trecem peste cu ce ramanem dupa? am fi toti la fel plictisitor al naibi si vine unu cu o tampenie...cu o placere proasta de a observa detaliile si ii spune unei tipe " ai observat cum ochii tai schimba nuante de verde in functie de lumina sau de starea de spirit? sau ca buzele tale sunt uneori lipsite de culoare si alteori carnoase, rosii si delicioase?" si il crede nebun... ii spune "pleaca ma de aici? esti drogat sau ceva?" si el tace resemnat vazand ca detaliile sale o deranjeaza... sau poate ca nici macar ea nu le-a observat. eh... ii spui ca alunitele ei pot desena diverse forme... si ca toate indica spre sanii ei. si te uiti la ei ca asa iti arata alunitele si esti catalogat drept porc si pervers... dar ea nu stie ca tu...tu nu esti asa. tu doar apreciezi formele. iti place trupul ei pentr...

Tu esti visul meu si tot ce imi atinge sufletul! Tu esti rasaritul meu si dorul de tine ma doboara in fiecare dimineata, Tu esti fiecare clipa a mea si gandul mereu la tine zboara, Tu esti bobocul meu de trandafir si floarea mea de colt, Tu, doar tu scumpo mi-ai adunat sufletul intr-o mana... Si cu sarutul tau l-ai facut sa tresara si acum... Acum iubito este doar al tau! Tu cu glasul tau bland si privirea-ti dulce, Tu cu vorba-ti suava si pielea ta ca un milion de stele, Tu cu mereu tu! Tu cu grija ce mi-o porti aievea! Tu puiule tu esti in inima si sufletul meu... Cu tine doresc sa fiu mereu si sa te am in bratele mele... Sa-ti simt caldura si buzele-ti dulci... Si bataia inimii tale sa o simt cand iti sarut gatul... Si-n ochii tai sa ma pierd la infinit!

Ochii tai clipesc in taina, iubito! Incerc sa te cuprind si agila cum esti Imi aluneci printre degete...Oh! Tu naluca! Tu cea care cu glasul tau mi-ai rastalmacit visele, Tu cea care cu trupul tau mi-ai intunecat mintile, Tu spirit bland, tu cea cu ochi de catifea, Tu scumpa mea, doar pe tine te astept zilnic intre apus si rasarit. Te caut si te vad in toate femeile din jurul meu... Ravnesc non stop la trupul tau... Esti mereu in mintea mea... Te rog...fa ceva! Scapa-mi inima de tortura asta! E simplu! Fii a mea! Si lumea nu va mai fi niciodata la fel! Timpul trece, oamenii raman la fel ca pietrele... Nu are rost s-aştepţi sa treaca zilele! Cuvintele zboara si multe dor Ochii spun tot iar eu nu mai zic nimic!

Push me in the swing, my dear! Her last words...the last thing I ever heard from her... My beautiful little girl is gone now... I tried with all my soul to keep her close But now she left...and i'm all alone Push me in the swing, my dear...she said. Sweetheart...please come and kiss me!... This is what she said before... My mind spells these words over and over again Spining me in a huge river of pain... My soul feels like it will never be as one again. Sweetheart...please come and kiss me, she said. One day she told me to look deep into her eyes I am there with her...and i can see she cries.. She asks me "Do you love me, sweetheart?" Yes, my dear! With all my soul and heart! But why do you ask and why are you crying? I am so sorry, my love...but...I am dying! One day I looked deep into her eyes...all day long... Now she left and I'm all alone... Push me in the swing, my dear...she said...

Time goes by and I think of you all the time Life is starting to have a meaning...can say I'm fine I'm living my own dream and it's not a crime Though love is still avoiding me...and still have no dime I am young and I have a lot of that which is called time. Flying high into the dark-blue sky I will never be afraid to die! My life is like the most delicious pie I will eat it all and share with the one who will stand by She will love me for who I am...never make me cry Her eyes look like the most beautiful starry sky.

Cerul se varsa peste noi incetisor, Cu bratul meu te cuprind si-ti dau putere. Simti ca nu vei cadea niciodata! Asa este...eu nu iti voi da drumul la mana... Firava si suava mana cu care imi mangai visele, Cu care imi desmierzi clipele... Mai stai doar cateva momente... Ochii vreau sa ti-i privesc si... Si sa vad cum oglindesc...sufletu-ti bland de mielusel, Inchis in trupu-ti de lup salbatic. Chipul tau angelic imi lumineaza noptile, Corpul tau imi intuneca mintile... Te doresc langa mine etern ca orizontul.... Vreau sa incetez caci sufletul imi e ca frontul... Razboaie purtate de razbunatoarea inima... In lupta vesnica cu mintea diabolica. Stie inima ca intr-o zi un sol va veni dintr-o lume noua Si va fi pace si pentru mine... Natura imi ramane mie, iubirea ne ramane noua.

Timpul trece, sufletele raman! Spun aceste cuvinte cu sufletul scrum... Si cu inima in mana astept si aman.. Momentul in care i-o voi oferi ofranda... Desi....stiu ca nu o va pastra . Timpul trece, sufletele raman. Nu-s toate noi...nici noua toate... Multe vise planse-n soapte Nu mai am curaj sa ies in noapte. In lumea mea nu-s nemuritor, nici rece, Nici nu stralucesc pe cerul din sufletul cuiva. Sunt un nimeni al nimanui. Timpul trece, sufletele raman Nu sunt tanar, deloc batran... Cuvintele mele sunt ca o treapta subreda... Si nu te mai asteapta sa o urci pana la sufletul meu. Doar raceala gasesc in glasul tau  Si nu ma mai alina ca alta data. Sunt sec si obosit...sunt viu dar nu traiesc...inca supravietuiesc... Timpul a trecut...sufletul a disparut. 

Timp de cateva secunde am simtit ca plutesc, Mi-a dat impresia ca pot din nou sa iubesc. Parfumul ei o transforma din statuie pe piedestal Intr-o zeita cu ochii de cristal...si era frumoasa... Ochii ei mi-au rascolit cavernele sufletului Unde statea ascuns copilul...sufletul meu Si m-au imblanzit. Au ridicat sigiliul de la intrarea in inima mea... Si mintea mi-a fost umpluta cu vise despre ea. Si incerc sa o prind, sa o ating dar este ca o naluca Nici moartea nu o apuca si o strig... Arat neputinta in glas...incep si plang... Ma incovoi si scancesc intr-un colt. Vine si ma priveste cu mila...incearca sa ma ridice. Dar ii este teama...nu vrea ca iar sufletul sa-i pice... Si ea lumina a mai suferit...chiar inzecit Cand norii negrii ai departarii brusc i-au despartit...cei doi ce pareau sortiti la vesnicie. Incet vălul se ridica...ii vad ochii stralucind Mireasa sufletului meu ramai pe veci sa-mi mangai sufletul Si iarta-ma...ti-am gresit...

In negura simtirii traim aceasi soarte O lume rupta prea devreme de-un destin Cutremurat mi-a fost visul cel dintai Cand am aflat ca nu exista viata dupa moarte. Socot aievea-n gandul meu adanc... Cum de nu ne ridicam oare? Sa scoatem capul din pamant Si sa vedem pe cer luna stralucitoare? De ce nu strapungem patura neagra a societatii? De ce nu parasim cuibul sa ne incercam aripile?  De ce nu zburam sus pana la cer... Chiar daca vom cadea intr-una din zile? Teama se-nfiripa in suflete nevinovate... Nici chiar eu nu pot sa o ocolesc... Desi calea mi-e clara in toate Ridic capul...dar nu pot sa o privesc. Stiu ce asteapta la capatul ei... Mireasa neagra cu siraguri de chei  A milioane de inchisori de suflete  Ce urla cu toata esenta ce le-a ramas... Urla nu pentru ca regreta viata ce au avut-o Urla pentru ca le pare rau ca nu le-a mai ramas...

Pasari zboara, totu-i calm si lin... Zilele se scurg....sunt obosit si nu mai vreau. A trecut prea mult timp si am nevoie de o pauza... Prea putine lucruri  ma mai tin aici legat... Nu am nevoie de o cauza mai de graba de o calauza Muza a drumului meu stralucitor...viitor orbitor. Am nevoie de un sut in evolutia mea...de o persoana in dreapta mea...de ea... Dar acum am nevoie de calm si liniste Sa trec de actuala opreliste...vreau sa fug Pentru moment vreau sa uit totul...sa ma plimb, Sa admir natura...sa incerc sa nu ma schimb... Vreau sa imi pastrez esenta..nu vreau sa ma pierd... Nu mai stiu in cine sa ma incred...pe unii nu vreau sa ii pierd... Pana atunci stau bland ca un somn usor Si privesc cu nerabdare spre viitorul viitor.

Sentimente se bat cap in cap... Nu stiu ce simt...ce vreau de fapt. Nu inteleg in ce sens sa merg, Nu mai vad inainte...vreau cu ceva sa sterg... Sa curat vizorul viitorului meu, Sa vada pe unde merge..sa nu umble derbedeu. Dictie in contradictie...cuvinte imprastiate... Putere in gand, dreptate in fapte... Si totusi...sunt singur...si tot mai nebun... Si caut raspunsuri...balaurul sa-l rapun.. Si gata...gata...ma trezesc...dar oare pot? Oare pot din gand sa-i scot? Sa-mi netezesc cararea si sa tind spre absolut? De nimic sa-mi pese...sa fiu renascut? Si visul amar se ridica usor... Si m-am trezit. Sunt treaz? Nu-i doar revelatia a ceea ce a fost si a ceea ce va fi? Pot eu oare sa ma sustrag din vis Si sa vad realitatea,viata...pentru ca nu primim un bis...! Si mor...si muriti ca fluturi dupa doar o zi... In goana dupa "viata"...toti uitam "a fi"... Si stelele din cerul gurii tale tin cuvantul ascuns... Si nu intrebi...si nu cauti raspuns... S...

Degeaba arunci cu pietre daca lacul e-nghetat, Degeaba stai si numeri vise de urmat, Degeaba-ti canti durerea intr-un pahar de vin, Degeaba alergi prin ganduri ce-s pline de venin, Degeaba-ti zburda mintea spre orizonturi noi, Degeaba ai prieteni, daca multi sunt oi. Dar totusi e speranta in ziua care vine, Cand soarele rasare numai pentru tine. Cand vezi ca oameni buni ti-asculta vorba blanda, Cand soarta-ti da dreptate ca o viziune Sfanta. Cand te-nconjori de oameni sufletisti, Si reusesti sa vezi ca nici ei nu sunt tristi... Si totul este bine...

Rastoarna cerul si apune-l peste mine, Coboara-ti suflarea peste spiritul meu, Infigeti unghiile in carnea purtata Prin lupte si chinuri...nu mai sunt ca alta data. Om rapus, cazut in nestire..pierde Orice contact cu firea... Nu mai stie, nu mai poate sa-nteleaga Vise desarte cu norma intreaga si tot.. Si tot nu cedeaza, nu-si rupe din suflet... Nu lasa de-o parte bucati ce-s carunte... Isi incarca pumnii...i-arunca spre cer... Da-mi doamne putere...sa raman sincer... Sa scap de pata...sa redevin inger...sa ma-nalt... Sa-ntregesc cerul cu bucata apusa... Sa fie totul mai mult de o spusa... Si dusa... Dusa e speranta...cand astepti trist...sa apese clanta...si... Si nu vine. Iar te destepti asteptand o explicatie... Tot ce primest este vaga..."negatie". Ea nu te-ntelege..nu vede ce-oferi... Si nu intelege ca ochii-ti sunt sinceri. Trezeste-te fata..nascuta sub soare... Si citeste ce-am scris atunci..in"Oare?"

Ochii se inchid alene peste viata Ma culc cu stropi de lume in pupile Am un singur gand si-mi tine linistea in suflet Strop cu strop somnul se asterne peste lume si... Negru, intuneric,vis, cosmar, iubire, traim... O alta zi...lumina nu patrunde prin pupila... Nu sunt treaz cu toate ca nu dorm... Vad lumea altfel...altfel...nu e lume... Nu sunt oameni...creaturi cu chip... Negru, intuneric,vis, cosmar, iubire, traim? Cand sau ce sau unde ? Oare chiar existam in esenta? Suntem oare o aparenta? Pana aflu incerc sa fiu...si Negru si intuneric si vis si cosmar si iubire si trait.

Smogul se-asterne peste orasul jegos... Totul e gri, mizerie-n vene. Copii merg tristi, capete plecate Ghiozdane pline...zece kile de carte. Noi agale plutim...mijloc de transport... Oamenii put...de idei dar nu pot Conditia-i tintuieste cu privirea la sol. Scoala ne-mpinge, creeaza somerul, Nu stie nimeni ce rezerva viitorul. Omule invata! Iubeste natura...! Si poti sa-ti cresti singur Sa iti hranesti gura! Nu mai uita sa-ti iubesti pamantul Caci din el te nasti...si tot el e mormantul.

Frumoasa esti...esenta pura As saruta a ta gura Dar mi-e teama...oare cine? Oare unde? Cine vine?  Foc ce arde in a mea sine Ganduri vaste...disperare... Oare merita cutare?  Vorba firii nu-ntruneste  Gandul ce mi-l repezeste, Fie astazi, fie maine...fie vecii Le detine, ale noastre mici destine, Cauze, trairi virgine, neatinse De nici cine si de nimeni Cautata, rasuflata si-ngropata Mica si a noastra soarta.

Sa dam curs zilei cursive Timpul sur  in tratative Om de veci ce-i in misive Spirite nativ active Adunate-n multe stive Numai replici...negative.

Ochi inchisi cauta scaparea Si totusi te-ntrebi ce cauti in prezent Cand locul tau, aievea in mutare,  E-n secolul precedent? Visand in toate si-ntru totul Gasesti prea rar alint de suflet Si esti vadit o umbra a ceea ce ai fost Si cel mult o scanteie a ceea ce ai putea fi. Ce schimb de lumini tresara in fata Lumina in capat de cursa, capat de tunel Sa fie oare ultima reduta?  Nu...sunt doar lumini de tren.

Sa luam doza de cafea dimineată Grea inceputa cu elan stins Glas nestins dar nici aprins Foc al epocii moderne Fete umbla bete Vise de-mplinire, dor si jale In vietile rapuse-n faşă Stransa in jurul pruncului Sfant e glasul naturii Intunecate a omului.

Ce zile ciudate... Ce weekend tacut... Trec zile si zile...tot nu pot sa uit... Sfasiat sufletul icneste acut... Tot ce-i in jur miroase-a sarut. Timp ciudat ce trece neincetat In miocardul meu ce latra sincopat Cauta sufletul ce-n groapa-i aruncat Si spera sa-l gaseasca aproape vindecat.