Din suflet...
Timp de cateva secunde am simtit ca plutesc, Mi-a dat impresia ca pot din nou sa iubesc. Parfumul ei o transforma din statuie pe piedestal Intr-o zeita cu ochii de cristal...si era frumoasa... Ochii ei mi-au rascolit cavernele sufletului Unde statea ascuns copilul...sufletul meu Si m-au imblanzit. Au ridicat sigiliul de la intrarea in inima mea... Si mintea mi-a fost umpluta cu vise despre ea. Si incerc sa o prind, sa o ating dar este ca o naluca Nici moartea nu o apuca si o strig... Arat neputinta in glas...incep si plang... Ma incovoi si scancesc intr-un colt. Vine si ma priveste cu mila...incearca sa ma ridice. Dar ii este teama...nu vrea ca iar sufletul sa-i pice... Si ea lumina a mai suferit...chiar inzecit Cand norii negrii ai departarii brusc i-au despartit...cei doi ce pareau sortiti la vesnicie. Incet vălul se ridica...ii vad ochii stralucind Mireasa sufletului meu ramai pe veci sa-mi mangai sufletul Si iarta-ma...ti-am gresit...