Postări

Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate

Vine o vreme când trebuie să te eliberezi de trecut. Nu să îl uiți ci doar sa treci peste. Nu poți rămâne blocat în amintiri și să trăiești acolo pentru că te vei pierde fără vreo șansă de a te mai întoarce. Ba mai mult de atât, le vei face rău celor dragi ție pentru că mereu îți vei aminti o ceartă sau cine știe ce chestie minora care te-a supărat și te va măcina. Viața trece, timpul curge și nu iți poți permite să irosești o resursă atât de prețioasă precum timpul cu niște lucruri minore. Merită să ții minte lucrurile frumoase, iar din cele urâte, negative doar să înveți pentru a nu le mai repeta.  Mereu m-am ferit să vorbesc despre mine și să mă deschid în fața oamenilor pentru că nu am știut cum să gestionez niciodată stările și sentimentele pe care le-am avut. Cel puțin nu în fața altcuiva. Mereu m-am temut că voi părea slab așa că am încercat să depășesc de unul singur situațiile în care tot eu m-am băgat. Așa am crezut că va fi mai bine pentru toată lumea, în special pent...

Abandon

Sunt o umbră. O carcasa dezgolită și goală. Un pumn de praf într-un ocean de liniște și singurătate. Sunt pustiul din privirea sinucigașului și tăcerea vitei înainte de taiere. Sunt firul de iarba proaspăt răsărit care este smuls cu tot cu rădăcină înainte sa se poate ancora. Sunt speranța abandonată și frigul care se instalează după. Sunt strigatul mut din clipele de groază. Sunt lacrima care cade când nu privești. Sunt o treaptă fără scară. Sunt un stilou fără cerneala presat pe-o foaie goală. Sunt mic. Sunt singur. Și doare...

In fine...ma rog...

Imi amintesc si eu acum ce greu este sa incerci sa adormi printre lacrimi mute. Privesc prin fereastra usor aburita fulgii de zapada mari cum se prabusesc pe pamant. Isi pornesc drumul atat de puri si ajung pe pamant poluati si poate toxici dar la exterior sunt de un alb imaculat. Oare unde am mai vazut eu asta? Sa te nasti curat, fara prejudecati, invidie, gelozie si suferinta? Fara dorinta de a pacatui in cele mai mizerabile feluri si de a-ti pangari trupul. Te nasti gol...doar cu instinctul de supravietuire si cu o caldura puternica in tot corpul venita din iubire caci toti avem iubire la inceput dar o pierdem pe parcursul vietii. Cand vezi ca fericirea nu mai este in mainile tale sa o daruiesti si este la altul care este mai mult decat dispus sa o imparta in locul tau te sfasie de viu...rupe bucati bucatele chiar din cel mai dens material din care esti facut producand gauri de nereparat. Cand dorinta nu se implineste si se stinge precum o candela ieftina te rogi la ce-i mai Sfant s...

Pături

Ce amuzant cum este societatea structurata în paturi sociale, clase sociale. Culmea este că cei cu puține clase la școală se afla în clase sociale înalte. Culmea este ca în paturile sociale cele mai de jos sunt cele mai calde familii, precum pătura cea mai apropiata de corp. Structuri peste structuri, grupe și clase și n moduri de a cataloga și a clasifica un om, o familie. Pe lângă trecerea timpului asta mi se pare cea mai mare mârșăvie a vieții asteia plina de mister, iubire, durere, lumina și căcat. Vii pe lume și ești aruncat de colo colo prin cacat  numai sa reușești sa îți găsești locul. Îți încerci norocul pe drumul ce ți-l arata ei spre lumina fără ca vreodată sa încerci o noua poteca, a ta. Visezi la iubire cu fiecare celula a ta și speri la o viata frumoasa dar când colo tot ce găsești este durere. Și  pana una alta cum naiba reușești sa trăiești și sa zâmbești în jegul asta de lume chiar e un adevărat mister.

Cine sunt?

Sunt un simplu om si gresesc. Am momentele mele de idiotenie. Deciziile pe care le iau uneori sunt justificate de motive prostesti sau nu au un motiv. Mintea imi pluteste in o mie de directii multe dintre ele fara niciun orizont. Sper de la fiecare zi sa fie mai buna decat cea dinainte. Si uite ca in ultima vreme lucrurile nu sunt tocmai roz cum spune lumea din foarte multe puncte de vedere. Si nu pot sa imi gasesc locul nici in lume nici in mine. Nu stiu cine sunt, ce scop am, ce imi doresc si ce vreau de la viata. Momentan pur si simplu merg cu valul. Si nu este bine. Am nevoie de o cale, de un drum clar si sigur. Am nevoie de o constiinta puternica si impacata. Am nevoie de un pilon care sa ma tina vertical si sa ma indrepte pe directia buna. Am nevoie de iubire si atentie. Am nevoie de maturitate mentala si sufleteasca. Poate astfel imi voi croi o poteca spre viitorul ce mi-a fost sortit. Vis si realitate. Vals si fuga. Zbor si mers. Plutire si cadere. Dorinta si nevoie. Zambet si ...

Tu, visul meu

Privesc in ochii tai adanci o mare de probleme Si vad pe chipul tau din vreme multe semne Caci visul tau cu al meu se amageste Caci doar in vis viata nu ne mai opreste. Sa fim ce vrem dar mereu impreuna... Eu pierdut in ochii tai...tu cuminte dar nebuna. Te pierd in gand, mi-alergi prin amintiri Visez la tine cu mii si mii de rataciri De-ar fi prezentul nostru viitorul trecut Te-as lega de mine cu o vraja de nedesfacut. As fugi cu tine prin milioane de stele Eu cu tine, craiasa a visurilor mele.

Naufragiat

Pe-al inimi atol pustiu alerg spunându-mi oful și stau și rabd de-atâta timp de setea amorului târziu. Si strig cu glas uscat de dor...dar cine să m-audă? Că până și iubirea cea de mai de mult acum parcă e surdă... Pășesc încet ca să nu cad și să zdrobesc covorul...de mii de amintiri frumoase ce azi au doar conturul. Intreg ocean în jurul meu și-n zare mi-e furtuna ce vine parcă să îmi ia a timpului cununa. Mă lași pustiu, mă lași de tot iar valul tău...nu-l mai suport...mă duc în larg și nu mă mai întorc.