DUMI IN A NUTSHELL

Timpul trece, sufletele raman! Spun aceste cuvinte cu sufletul scrum... Si cu inima in mana astept si aman.. Momentul in care i-o voi oferi ofranda... Desi....stiu ca nu o va pastra . Timpul trece, sufletele raman. Nu-s toate noi...nici noua toate... Multe vise planse-n soapte Nu mai am curaj sa ies in noapte. In lumea mea nu-s nemuritor, nici rece, Nici nu stralucesc pe cerul din sufletul cuiva. Sunt un nimeni al nimanui. Timpul trece, sufletele raman Nu sunt tanar, deloc batran... Cuvintele mele sunt ca o treapta subreda... Si nu te mai asteapta sa o urci pana la sufletul meu. Doar raceala gasesc in glasul tau  Si nu ma mai alina ca alta data. Sunt sec si obosit...sunt viu dar nu traiesc...inca supravietuiesc... Timpul a trecut...sufletul a disparut. 

Mario Lanza - Core ´Ngrato: http://youtu.be/KynL8bDkoMA

Timp de cateva secunde am simtit ca plutesc, Mi-a dat impresia ca pot din nou sa iubesc. Parfumul ei o transforma din statuie pe piedestal Intr-o zeita cu ochii de cristal...si era frumoasa... Ochii ei mi-au rascolit cavernele sufletului Unde statea ascuns copilul...sufletul meu Si m-au imblanzit. Au ridicat sigiliul de la intrarea in inima mea... Si mintea mi-a fost umpluta cu vise despre ea. Si incerc sa o prind, sa o ating dar este ca o naluca Nici moartea nu o apuca si o strig... Arat neputinta in glas...incep si plang... Ma incovoi si scancesc intr-un colt. Vine si ma priveste cu mila...incearca sa ma ridice. Dar ii este teama...nu vrea ca iar sufletul sa-i pice... Si ea lumina a mai suferit...chiar inzecit Cand norii negrii ai departarii brusc i-au despartit...cei doi ce pareau sortiti la vesnicie. Incet vălul se ridica...ii vad ochii stralucind Mireasa sufletului meu ramai pe veci sa-mi mangai sufletul Si iarta-ma...ti-am gresit...

In negura simtirii traim aceasi soarte O lume rupta prea devreme de-un destin Cutremurat mi-a fost visul cel dintai Cand am aflat ca nu exista viata dupa moarte. Socot aievea-n gandul meu adanc... Cum de nu ne ridicam oare? Sa scoatem capul din pamant Si sa vedem pe cer luna stralucitoare? De ce nu strapungem patura neagra a societatii? De ce nu parasim cuibul sa ne incercam aripile?  De ce nu zburam sus pana la cer... Chiar daca vom cadea intr-una din zile? Teama se-nfiripa in suflete nevinovate... Nici chiar eu nu pot sa o ocolesc... Desi calea mi-e clara in toate Ridic capul...dar nu pot sa o privesc. Stiu ce asteapta la capatul ei... Mireasa neagra cu siraguri de chei  A milioane de inchisori de suflete  Ce urla cu toata esenta ce le-a ramas... Urla nu pentru ca regreta viata ce au avut-o Urla pentru ca le pare rau ca nu le-a mai ramas...

Pasari zboara, totu-i calm si lin... Zilele se scurg....sunt obosit si nu mai vreau. A trecut prea mult timp si am nevoie de o pauza... Prea putine lucruri  ma mai tin aici legat... Nu am nevoie de o cauza mai de graba de o calauza Muza a drumului meu stralucitor...viitor orbitor. Am nevoie de un sut in evolutia mea...de o persoana in dreapta mea...de ea... Dar acum am nevoie de calm si liniste Sa trec de actuala opreliste...vreau sa fug Pentru moment vreau sa uit totul...sa ma plimb, Sa admir natura...sa incerc sa nu ma schimb... Vreau sa imi pastrez esenta..nu vreau sa ma pierd... Nu mai stiu in cine sa ma incred...pe unii nu vreau sa ii pierd... Pana atunci stau bland ca un somn usor Si privesc cu nerabdare spre viitorul viitor.

Sentimente se bat cap in cap... Nu stiu ce simt...ce vreau de fapt. Nu inteleg in ce sens sa merg, Nu mai vad inainte...vreau cu ceva sa sterg... Sa curat vizorul viitorului meu, Sa vada pe unde merge..sa nu umble derbedeu. Dictie in contradictie...cuvinte imprastiate... Putere in gand, dreptate in fapte... Si totusi...sunt singur...si tot mai nebun... Si caut raspunsuri...balaurul sa-l rapun.. Si gata...gata...ma trezesc...dar oare pot? Oare pot din gand sa-i scot? Sa-mi netezesc cararea si sa tind spre absolut? De nimic sa-mi pese...sa fiu renascut? Si visul amar se ridica usor... Si m-am trezit. Sunt treaz? Nu-i doar revelatia a ceea ce a fost si a ceea ce va fi? Pot eu oare sa ma sustrag din vis Si sa vad realitatea,viata...pentru ca nu primim un bis...! Si mor...si muriti ca fluturi dupa doar o zi... In goana dupa "viata"...toti uitam "a fi"... Si stelele din cerul gurii tale tin cuvantul ascuns... Si nu intrebi...si nu cauti raspuns... S...

Degeaba arunci cu pietre daca lacul e-nghetat, Degeaba stai si numeri vise de urmat, Degeaba-ti canti durerea intr-un pahar de vin, Degeaba alergi prin ganduri ce-s pline de venin, Degeaba-ti zburda mintea spre orizonturi noi, Degeaba ai prieteni, daca multi sunt oi. Dar totusi e speranta in ziua care vine, Cand soarele rasare numai pentru tine. Cand vezi ca oameni buni ti-asculta vorba blanda, Cand soarta-ti da dreptate ca o viziune Sfanta. Cand te-nconjori de oameni sufletisti, Si reusesti sa vezi ca nici ei nu sunt tristi... Si totul este bine...