DUMI IN A NUTSHELL

Pamant ma fac, ma culc pe jos Ma rasucesc, ma-ntorc pe dos M-arunc in sus te prind de par Te trag in mine si dispar... Si foc ma fac, ma culc in suflet Te-ating...iar tu raspunzi cu urlet Te trag la fund sub apa rece Apoi ma sting...ca timpul trece...

Astazi am vazut unul dintre tipurile de oameni care nu imi plac. Nu este vina lui ci a sistemului in care a trait. Format de de niste idealuri si niste convingeri care poate ca ar fi fost eficiente si benefice fiecaruia dintre noi, daca ar fi fost aplicat de oamenii care trebuie, cu viziunea care trebuie si fara mania grandomaniei si a narcisismului. Domnul la vreo saptezeci de ani, ajuns putin mai devreme la cabinetul medicului, refuza sa intre inauntru deoarece se supara doamna doctor. Doamna de langa el, pacienta si dumneaei, insista insa fara nicio izbanda. Se face si jumate. Domnul intra si dupa cinci minute iese usor dezamagit. "Doar atat?"spune el. "S-a uitat putin, a zis ca e totul bine si ca pot sa plec..." La fel de dezamagit se aseaza pe acelasi scaun din sala de asteptare si se apuca sa isi aranjeze actele din punga de Catena. Scoate un plic din buzunarul drept si cu privirea spre doamna de mai devreme spune: "N-a vrut domle sa ii ia. Am vrut sa i

Cald. Mult prea cald pentru gustul meu. Desigur poate unii prefera senzatia...se simt mai aproape de casa...de infern. In orice car...mie nu imi este bine. Chiar deloc. Am ajuns sa am stari pe care nu le credeam posibile la mine. Eu!? Cel care eram atat de optimist in fiecare clipa si care credeam ca rabdarea si "timpul" le rezolva pe toate? Hai sa fim seriosi. Astea sunt doar povesti de adormit copii. Timp am irosit destul si rabdare am avut poate prea multa...si la ce bun? Tot degeaba. Tot repeti ani la rand aceleasi lucruri doar sa constientizezi ca in final sunt la fel ca la inceput. Ai impresia ca esti ok dar nu esti. Poate putin mai trist. Poate azi cu o forma incipienta de depresie. Poate maine ceva mai bine dar fara premize prea stralucite din care sigur nu va iesi ceva bun. Stai ca un/o bou/vaca uitandu-te intr-un ecran si iti umpli existenta golasa cu nimicuri trecatoare avand doar impresia de socializare. Stai si comentezi despre altii fara a fii in stare sa faci

Simplu, nu? Ai ciocanul...bati cuiele sfarsit. Corect? Dar daca nu ai cuiele potrivite? Daca materialul in care le bati este prea moale sau prea tare? Daca nu le bati drept? Sau daca insasi cuiele sunt strambe? Ce faci? Ciocanul...este unul, unic...primit in dar..nereturnabil...cel putin nu in aceleasi conditii. Incerci sa schimbi materialul. Atatea dintre care poti alege in lumea asta. Merita incercate! Cine stie ce descoperi? Vreun material perfect pentru ceea ce iti doresti! Sau daca esti deja prins de un anume material poti incerca sa schimbi cuiele. Este ceva mai greu. Mult mai greu. Trebuie sa le gasesti pe aceeasi marime, aceeasi forma, acelasi cap si sa fie la fel de ascutite si poate ne ruginite. Si te poti rani...ah de cate ori...Dar nu poti mereu sa le faci pe toate acestea...caci viata bate in caile sale diverse toate sperantele, visurile, dorintele si incercarile pe care le aduni. Si le poate bate stramb si prost. Si le poate bate ca un maestru tamplar. Nu se stie niciodat

Vine razboiul. La el țes timp cu fir de clipă. Aștern ștergarul pe masa tăcerii si privesc liniștea cum se zbate. Vine războiul, zici? Ia de aici legătura asta de sentimente și fugi. Du-te in munți cu ele și trăiți. Trăiți. E război în mine. Viața fuge și se ascunde prin găurile din țesătura timpului. Moartea imi rămâne mie ca pradă de război. Trebuie să mă aleg și eu cu ceva, nu? Și pacea se așterne. Firele se deșiră iar timpul se împrăștie...Ce-am avut?...si ce-am cusut?

"Now I have become Death, the destroyer of worlds." Sunt eu cel care sfidez timpul. Sunt eu cel care sortez suflete. Sunt eu cel care strabat spatiul. Sunt eu cel care iti macin gandul. Alatura-te mie de buna voie caci va veni ziua cand te voi lua orice ai face. Si imi doresc sa pornim la drum ca prieteni. Imi doresc sincer ca a noastra calatorie spre purgatoriu sa nu fie macinata de liniste. Caci de liniste am parte de o eternitate. Fii mai bine impacat. Bucura-te ca ai avut sansa sa existi. Nu ai niciodata certitudinea zilei de maine...asa ca de ce sa mori neimpacat? De ce sa nu ma accepti ca pe o parte a ta ?  Nu mai numara clipele. Este degeaba. Timpul trece mai frumos cand nu stai cu ochii pe el mereu...este destul de emotiv. Fa pace cu sufletul tau. Un suflet destramat se sfarama cand paraseste trupul. Un suflet sfaramat este mut...si iar am parte de o excurie plictisitoare. Calatoreste. Eu sunt mereu cu tine. Nu imi permit sa cutreier lumea singur...cine stie.