DUMI IN A NUTSHELL

Din vidul cel rece al cosmosului negru un copil rasare ca de dupa un perete si-mi zambeste. Si parca alearga spre mine...dar...dar de ce sta pe loc?  "Hai copile!", ii spun. Pare atat de aproape. Incep sa ii disting trasaturile fetei. Pare fericit...sau...nu...acum este mai clar. Este de-a dreptul ingrozit! Oh, saracutul de el. Incerc sa ma misc dar nu pot. Vreau sa il ajut...ii intind o mana si la fel face si el...parca in oglinda...si seamana cu cineva cunoscut. Sa-l mai fi intalnit oare vreo data? O fi copilul unei rude... Dar totusi...imi pare prea familiar acel chip bleg si cu expresia aceea ingrozita. Sa fie oare? Dar cum este posibil? Unde sunt si cum am ajuns aici...si de ce sufletul meu este ingrozit si incearca sa alerge spre mine? Se apropie. Incerc sa ma pastrez calm. Oare ce-mi va spune cand va ajunge la mine. Oare ma va lasa sa il iau in brate? Oh, Doamne cat de dor mi-a fost de el. "Cum sa nu-mi recunosc propriul suflet?", m-am intrebat. "Tare a...

Time goes by and I think of you all the time Life is starting to have a meaning...can say I'm fine I'm living my own dream and it's not a crime Though love is still avoiding me...and still have no dime I am young and I have a lot of that which is called time. Flying high into the dark-blue sky I will never be afraid to die! My life is like the most delicious pie I will eat it all and share with the one who will stand by She will love me for who I am...never make me cry Her eyes look like the most beautiful starry sky.

Cerul se varsa peste noi incetisor, Cu bratul meu te cuprind si-ti dau putere. Simti ca nu vei cadea niciodata! Asa este...eu nu iti voi da drumul la mana... Firava si suava mana cu care imi mangai visele, Cu care imi desmierzi clipele... Mai stai doar cateva momente... Ochii vreau sa ti-i privesc si... Si sa vad cum oglindesc...sufletu-ti bland de mielusel, Inchis in trupu-ti de lup salbatic. Chipul tau angelic imi lumineaza noptile, Corpul tau imi intuneca mintile... Te doresc langa mine etern ca orizontul.... Vreau sa incetez caci sufletul imi e ca frontul... Razboaie purtate de razbunatoarea inima... In lupta vesnica cu mintea diabolica. Stie inima ca intr-o zi un sol va veni dintr-o lume noua Si va fi pace si pentru mine... Natura imi ramane mie, iubirea ne ramane noua.

Si visele sunt multe si-ncerc sa mi le-ndrept Ca tanar sa m-avant ferm dar usor spre lumina.  In drum spre infinit stau falnic...mereu drept... Incerc sa iau ce-i al meu fara sa astept sa vina.  Caut sclipire in fiecare moment din viata, Toata iubirea mea sa iasa din adanc... Voi incerca mereu sa ies in fata O lectie ce o invat de mic prunc. Clipe in asteptare vestesc al meu destin! Se vor dezlantui focurile din adancuri... Paharele se vor umple de pelin, Lacrimi vor curge in nenumarate randuri. Daca visul nu se va implini vreodata Iar ea nu ma va mai iubi... Aceasta va fi a lumii soarta! Iadul insusi pe pamant va izbucni! Daca voci de inger vor canta lumina... Iar iubirea ei din nou ma va incalzi Niciodata nu va mai cadea cortina Peste piesa vietii...trai-vom eterna zi. Pacatele lumii vor fi uitate Zambete pe chipurile tuturor... Vom petrece impreuna nopti instelate... Iar eu nu voi mai suferi de dor. Mereu imi strig iubirea, in versuri imi strig dorul...

Time has passed...I'm starting to fall My soul dacays...and you know nothing at all Such empty spaces in a crippled heart Love is simple...don't make my life hard All those cities full of empty people

Timpul...nimic nu il poate opri in drumul lui agitat, constant si al dracului de nesuferit. Si nenorocitul asta trece peste noi si ne marcheaza vietile, ne schimba, ne face sa suferim. Uneori ne deschide drumuri...de foarte multe ori fara sens sau directie. Alteori...parca trece in nestire si toate momentele placute par atat de scurte...iar cele triste...dureroase par vesnice. Timpul este cel care ii rapeste de langa tine pe cei dragi...unul cate unul si esti condamnat sa suferi in timp... Suferi cand iubesti...cand vezi ca timpul trece si tu tot nu o vezi si ea nu te vede. Zilele curg, ea nu vede ce simti si spui sa ii mai dai timp ca poate intelege si risti cu fiecare clipa sa te pierzi...chiar esenta sa-ti fie risipita. Dar nu este vina lui. Noi suntem vinovati...dar fara vina. Nu ne-am gandit la consecinte...nu ne-am gandit cat ne va afecta faptul ca am inceput sa "contabilizam" timpul. Daca ramaneam indiferenti la trecerea acestuia nu am fi fost afectati atat de mult. Pu...